Fermecător – anume așa am decis să descriu Tbilisi într-un cuvânt, asta după ce publicasem primele fotografii de acolo pe Instagram și cineva mi-a comentat „pare să fie un oraș fermecător”. Și atunci am zis că anume acesta e cuvântul care descrie perfect impresiile despre Tbilisi, or eram confuză de la mixul de cele multe văzute și simțite.
În primul rând, Tbilisi m-a întâmpinat cu multă căldură – și la propriu, și la figurat, or era cu câteva grade mai mult decât în Moldova – am revenit acolo la picior gol și am lăsat gecile jos 🙂 Ceea ce m-a frapat a fost aranjarea (ca să-i zic așa) a orașului, peisajul natural. Natura a fost atât de generoasă acolo încât a creat niște capodopere adevărate – dealuri cu case suspendate, văi abrupte spre râu, panorame incredibile și multă culoare, mai ales că în septembrie-octombrie e perioada când prinzi și verdele, dar și deja culorile toamnei.
Știați că:
Tbilisi este capitala și cel mai mare oraș al Georgiei, cu o populație de 1.345.000 de locuitori și o suprafață de 350 km². A fost fondat în secolul V de regele Georgiei, Vakhtang I Gorgasali (452-502), deși există un sat în același loc din secolul IV.
Georgienii pronunță cuvântul Tbilisi cu un t aproape mut – deci, pronunțarea lor sună similar cu Bil-i-si, cu accentul pe a doua silabă. Mulți pronunță cuvântul Tâbilisi sau chiar Tâblisi, deși această pronunțare nu este total corectă. Înainte de 1936, în unele părți ale străinătății orașul mai era cunoscut și ca „Tiflis”.
Prima mențiune documentară a orașului Tbilisi datează din anii ’60 ai secolului IV. Atunci, Varaz-Bakur, regele statului georgian Iberia Orientală, care plătea tribut dinastiei persane a Sasanizilor, a ocupat orașul. Perșii, care au sosit în regiune în aceeași perioadă, au construit cetatea Narikala la sfârșitul secolului al IV-lea, potrivit www.wikipedia.org.
Посмотреть эту публикацию в Instagram
Cât despre locurile de văzut/lucruri de făcut, vă spun, din start, că eu nu am avut prea mult timp, dar cred că am reușit suficiente. În prima zi am avut doar 3 ore, iar în a doua zi vreo 6-7. A fost perfect ca să-mi potolesc curiozitatea și suficient cât să-mi rămână și ceva pe data viitoare… că nici nu știi…)
Știați că:
Aeroportul Internațional din Tbilisi e relativ mic și compact. Este wi-fi gratis și există multe magazine cu suveniruri și dulciuri, în caz de ceva. Duty-free, khachapuri – tot La etajul superior pereții sunt din sticlă, așa că lumina naturală mai că e în exces – asta s-a memorat).
Evident că, vă recomand să mergeți în Orașul Vechi sau partea veche a orașului, or asta recomandă și localnicii, căci încolo, zic ei, nu prea ai ce vedea. Dar centrul vechi e … fermecător. Da, da! Cuprinde, în primul rând, un mix de culturi. Am întâlnit acolo parcă „secvențe” de Istanbul, ș-apoi ceva din Odesa, parcă și ceva din Iran (deși nu am fost acolo), dar, da, am citit că persanii și-au lăsat amprenta, or de-a lungul istoriei diferite popoare au marcat dezvoltarea orașului Tbilisi.
Podul Păcii. Excursia noastră prin Tbilisi a început de acolo, de la podul construit de Mișa – așa ne-a zis șoferul de taxi. Apropo, călătoriile cu taxi sunt chiar mai ieftine decât în Chișinău, având în vedere prețurile actuale. Cu 30-50 de lei te poți deplasa destul de binișor 🙂 Podul Păcii a fost inaugurat în 2010. Fiind proiectat de un arhitect italian, a fost adus din Italia bucăți și asamblat pe loc. Are o lungime de 156 de metri și mai mult de 10 mii de becuri LED. Este o construcție super contemporană peste râul Mtkvari, care e mărginit de locuri istorice.
Călătoria cu telecabina. Priveliștea de sus. Mama Georgiei. Am traversat podul, prin Rike Park, și am ajuns la locul de pornire a telecabinei. Evident că, asta era prioritar, doar că era mai devreme de ora 10.00, când aceasta pornește. Așa că am făcut un tur pietonal pe străduțele adiacente. Călătoria cu telecabina e un „mare trebuie”, căci e un alt element ce contribuie la farmecul acestui oraș. Mai puține orașe sunt – capitale, mai ales, unde să ai asemenea experiențe. Plimbarea cu telecabina e 2,5 Lari (~1 Euro). Aceasta are capacitate de 8 persoane, iar podeaua e din sticlă, așa că poți să vezi Tbilisi la picioarele tale 🙂 În 2 minute, telecabina urcă 686 de metri. Imediat ce coborâți din telecabină, pe partea dreaptă veți putea admira orașul de sus, probabil acolo fiind și cea mai frumoasă panoramă 🙂 Într-o parte e orașul, în altă parte sunt grădinile botanice – deschise în 1845 pe locul fostelor grădini regale, iar în altă parte – Cetatea Narikala. Mergând pe lângă câteva tarabe cu suveniruri, ajungeți la statuia din aluminiu – Kartlis Deda/Mother of Georgia/ Mama Georgiei. Aceasta este impunătoare și se vede și de jos, când mergi prin oraș. Cică statuia simbolizează caracterul femeilor georgiene – ospitaliere, dar și luptătoare. Are 20 de metri înălțime.
Templul Metekhi. E situat în Orașul Vechi, pe malurile râului Kura, lângă podul cu același nume. E la doar câțiva pași de la stația telecabinei, (în partea de jos). Biserica Metekhi e considerată și simbolul orașului, căci a rezistat multor lupte, distrugeri și a fost reconstruită de mai multe ori, de fiecare dintre regii Georgiei. Biserica este deschisă vizitatorilor de la 9 la 16. Intrarea e gratuită. Tot acolo am avut parte de peisaje superbe spre alte părți ale orașului și, cât am făcut fotografii, mi-am făcut și o „prietenă” sau ea și-a făcut 😀 o pisică… foarte lipicioasă 😀 E unul dintre locurile „obligatorii” de vizitat în Tbilisi.
Cetatea Narikala. Se află vizavi de templul Metekhi. Se poate de ajuns acolo, pe jos, prin „inima” Orașului Vechi, sau de sus – de la telecabină. Așa cum urcasem cu telecabina, după „Mama Georgiei”, am decis să coborâm în centrul vechi la pas, prin cetate. Datează din secolul al IV-lea. A fost o cetate de apărare, pentru păstrarea munițiilor, și a fost construită pe cel mai înalt punct, astfel că poate fi văzută, practic, din orice loc al orașului.
Orașul Vechi. Casele rezidențiale din centrul vechi. Băile cu sulf. Centrul vechi parcă m-a teleportat undeva prin epoca medievală, unde sunt clădiri mici, vechi, târguri, negustori care pot să te invite în magazinul lor, suveniruri handmade, multă culoare… străzi pavate, citate amuzante despre mâncarea georgiană, khachapuri și hinkali. A doua zi am explorat „la greu” locația și, pur și simplu, am savurat la pas fiecare locușor. M-am „rătăcit” singură pe acolo, am intrat prin magazinele cu suveniruri, căutând ceva anume și am găsit, am stat la o terasă cu un fresh de rodie (acru tare, dar buuun), și am pornit de-a lungul râulețului, admirând Canionul Legvtakhevi, trecând pe „Podul Îndrăgostiților” și ajungând la cascada din mijlocul orașului, în „spatele” băilor cu sulf. Cascadă în centrul orașului?! Incredibil!
Tot pe acolo am aflat despre „Wine Ice Cream” și am zis să încerc înghețata de vin, care a costat vreo 50 de lei. Dar, nu, nu mi-a plăcut. Am făcut și fotografii, dar am și stat minute întregi unde am vrut ca să admir arhitectura de acolo, casele rezidențiale colorate suspendate. Tot în Tbilisi am mâncat și cel mai bun Khachapuri, l-am cumpărat la o brutărie pe stradă. Mmmm cât de bun!
Посмотреть эту публикацию в Instagram
Acolo, foarte aproape, sunt și renumitele băi cu sulf și, dacă aveți timp, puteți merge să vă relaxați, or e una dintre activitățile recomandate în Tbilisi.
Știați că:
Tbilisi vine de la cuvântul din georgiană – „cald”, denumirea fiind legată de apele termale descoperite în secolul 5. „Tbili” înseamnă „cald”, iar „Tbilisi” înseamnă „locație caldă”.
Piața Libertății. De la Centrul Vechi am mers, tot pe jos, spre Piața Libertății, acolo unde au loc cele mai mari și importante întruniri ale georgienilor. În centrul pieței este statuia Sfântului Gheorghe – protectorul Georgiei. Pe de o parte veți vedea magazine de lux și tot acolo strada pietonală cu mai multe cafenele. Iar dacă o veți parcurge până în capăt veți ajunge într-o zonă „nu prea turistică”, dar veți vedea viața autentică a celor din Tbilisi – case mai modeste, unele părăsite, în degradare, altele în reparație sau construcție, alimentare mici… de departe altceva decât ce văzusem în centrul istoric. Oricum e o experiență de trăit, căci îți lasă noi impresii din Tbilisi și din Georgia, mai ales dacă toată călătoria ta se oprește în Tbilisi și nu mai vezi alte localități. Tot de la Piața Libertății veți vedea întins bulevardul Rustaveli – principala stradă din Tbilisi, iar acolo veți putea cunoaște mai multe instituții importante – universități, Parlamentul, Opera, teatre, complexul pentru concerte etc. Și, evident, magazine ale brandurilor cunoscute. La vreo 15 minute de mers pe bulevard, îl veți întâlni pe celebrul poet Rustaveli (statuia :)) și stația de metro cu același nume.
Cam asta ar fi ce am reușit eu să văd și să fac, dar mi-aș mai fi dorit câteva lucruri. De exemplu, nu am ajuns la Turnul cu Ceas/Turnul Inclinat din Tbilisi, care e o clădire modernă neobișnuită a orașului și care e atașată Teatrului de Păpuși. Și aș mai fi vrut în Parcul Mtatsminda, fondat în 1930, anume pentru a admira orașul din „Roată” și pentru a vedea căsuțele colorate cu forme neobișnuite, care apar în multe fotografii ale turiștilor, sau pentru o cafea la o terasă acolo sus 🙂 Cineva dintre localnici ne-a spus că „roata” nu funcționează de ceva vreme, dar informația nu era chiar sigură. Problema e că nici timp prea mult nu am avut 🙂 Data viitoare… Și dacă sunteți iubitori de muzee, atunci puteți merge la Muzeul Național de Istorie sau Muzeul Simon Janashiya din Georgia, pe bulevardul Rustaveli. Acesta a fost înființat în 1825, iar din 30 decembrie 2005 – 13 muzee s-au unit. Sau/și puteți merge la Muzeul Național Georgian.
În caz că încă nu ați citit – anterior, am scris despre Ce am făcut 2 săptămâni în Georgia și 22 de curiozități și impresii din Georgia 🙂
Vă doresc să aveți parte doar de destinații fermecătoare!
ooooofff… iar mi-ai atins fiecare colțișor al sufletului… am mai spus-o – undeva pe straizile acestui oraș rătăcește inima mea… ai scris frumos… foarte frumos. Dupa prima ta postare am fost în Georgia… cu o ocazie mai tristă, dar mergînd pe acolo mă uitam în jur și îmi aminteam cuvintele tale scrise… Am văzut totul dintr-un alt unghi…
Multumesc!
tare tare mă bucur să citesc cuvintele acestea! și înțeleg de ce inima ta e pe-acolo 🙂 că și eu aș mai reveni, sper chiar că voi reveni! Mulțumesc! Cu drag!