Lăpușna este una dintre cele mai vechi așezări din Moldova, fiind menţionată pentru prima dată într-un document emis de Alexandru cel Bun, în anul 1429. Lăpușna a fost și punct vamal la răscrucea drumurilor europene și de-a lungul timpului devenise unul dintre cele mai cunoscute târguri. Aici se găsește și Curtea Domnească, care a aparținut domnitorului Alexandru Lăpușneanu și care se zice că ar fi fost reședința sa ani de zile. Acum se află în proces de reconstrucție, deși lucrările au fost stopate, din lipsă de fonduri.
În cadrul infotrip-ului #DescoperaTinutulHincesti, am mers la Lăpușna, unde am descoperit istoria Curții, a localității, dar și a vieții lui Lăpușneanu acolo.
Complexul Istorico-Cultural Manuc Bey a fost ani la rând o locație uitată, vandalizată și chiar distrusă, acum însă după reconstrucție și renovare lucrurile arată din ce în ce mai bine și complexul se transformă într-o adevărată „bijuterie” a ținutului Hîncești, având șanse mari să devină o atracție turistică extrem de populară în țara noastră.
până la reconstrucție. foto: unimedia.md
Cel puțin. Cert e că, Manuc Bey e o destinație ce nu trebuie evitată, ba – din contra, trebuie să devină o destinație prioritară pentru noi, cei din Moldova. Eu, personal, m-am bucurat mult că după 2 ani am avut ocazia să revin aici.
Cine a fost Manuc Bey? Numele său armenesc este Emanuel Mârzaian și s-a născut în 1769 în orașul Rusciuc (pe atunci în Imperiul Otoman, astăzi orașul Ruse din Bulgaria). El a fost negustor și diplomat armean, proprietar de han de la începutul secolului XIX. Emanuel (Manuc) Mârzaian a avut relații și la București, și la Constantinopol, și la Sankt-Petersburg. Despre viața și activitatea sa citiți aici. Manuc Bey a decedat în anul 1817, la doar un an de la procurarea Moșiei din Hîncești. Toate clădirile, cu excepția Casei Iamandi, au fost ridicate de urmașii săi. (Notă: „Bey” înseamnă „Domn”).
Cum ajungem acolo? Complexul este situat în municipiul Hîncești. Desigur că, automobilul personal e cea mai bună soluție pentru această călătorie, însă, la necesitate, se poate opta și pentru transportul de rută Chișinău-Hîncești, care circulă frecvent. Distanța este de aproximativ 30 de kilometri. Apoi, pe jos, până la destinație, ia vreo 20 de minute.
Când putem vizita și cât costă accesul? Complexul este deschis zilnic, cu excepția zilei de luni, de la ora 8.00 – la ora 17.00. Prețurile biletelor pentru excursie pornesc de la 30 de lei, iar pentru copiii de până la 7 ani – gratis. Dacă optați și pentru un ghid sau nu e alegerea proprie, cert e că, împreună cu un ghid nu doar aveți admira, dar și veți „studia” istoria într-un mod plăcut. Dacă doriți să mergeți în grupuri, e recomandat să sunați și să faceți o rezervare. Detalii, contacte și lista integrală de prețuri o găsiți aici.
O excursie completă include: Acces la Muzeului de Istorie și Etnografie din Castelului Vânătoresc, acces în curtea complexului, vizitarea subsolul Casei Iamandi și a tunelului subteran, vizitarea Palatului Princiar, fotografiere cu telefoane și aparate foto neprofesioniste, utilizarea gratuită a aplicației mobile ghid virtual „Manuc Bey”.
Ce vizităm și ce aflăm?
Palatului Princiar
Construcția Palatului Princiar a pornit aproximativ în anul 1857 și a fost finisată în 1861, sub conducerea urmașilor lui Manuc. Palatul a fost construit după proiectul arhitectului Alexandru Bernardazzi și se presupune că ar fi fost decorat pe interior în patru stiluri: armenesc, turcesc, moldovenesc și european. Se presupune chiar că podurile unor încăperi au fost pictate de pictorul Ivan Aivazovski. În 1940 întreaga moșie și castelul au devenit cazarmă militară a unei unități militare sovietice. În 1954 palatul a fost reparat capital după proiectul arhitectului general al Chișinăului, Robert Kurtz. Din 1965 clădirea a servit drept sediu pentru Colegiul de Construcție. După 1989 Palatul Princiar a fost lăsat fără supraveghere și utilitate, o perioadă în care foarte multe obiecte inclusiv uși și geamuri au fost luate, iar palatul a fost vandalizat în repetate rânduri.
Palatul Princiar este de departe clădirea din cadrul Complexului care nu atrage doar privirile, dar te convinge să mergi acolo. Palatul s-a schimbat spectaculos în ultimii ani, transformându-se dintr-o clădire distrusă într-un obiect valoros de arhitectură.
În 2015, când complexul și-a redeschis ușile, a fost deschisă doar o parte a Palatului, cealaltă fiind în reconstrucție. Între timp însă a fost și decorat, amenajat cu mobilă italiană realizată după modelul original, în baza imaginilor și documentelor găsite. Palatul impresionează prin măreție, dimensiunile camerelor, mobilă cu multe accente, decorată cu mult aur și culori tari. Oglinzile din palat sunt o adevărată curiozitate – multiplică imaginea 😀 Etajul superior s-a transformat într-o bibliotecă enormă – Biblioteca raională Antonie Plămădeală, cu peste 100 de mii de cărți. De altfel, potrivit bibliotecarilor, și vizitatorii din capitală iau cărți pentru lectură. La etajul inferior – în primul rând e rece 🙂 o odaie din Palat, care a fost descoperită recent urmează să fie reconstruită sub conceptul unui hamam/baie turcească – așa cum era și anterior, iar o altă parte din etajul inferior e din tuneluri, pereți de cărămidă și, de altfel, un loc ideal pentru o degustație de vinuri. Eu am savurat cu mare plăcere vinuri de la Vinăria Hîncești, la temperatura joasă de acolo și în acea atmosferă cu iz de istorie. Ce-i drept degustații nu se organizează, deocamdată, pentru publicul larg.
În interiorul Palatului veți putea admira dormitoarele familiei lui Manuc Bey, sala de întrevederi oficiale, sala de degustații de vinuri, biblioteca (cu podea din 7 tipuri de lemn, realizată după original). Mergeți și vedeți, iar o fotografie cu Palatul pe fundal e obligatorie 😀
Castelul Vânătoresc, Muzeul de Istorie și Etnografie din Castelul Vânătoresc
Castelul Vânătoresc este unicul din cadrul Complexului care s-a păstrat atât de bine și e în forma și imaginea sa inițială, fără intervenții. În 1975 s-a luat decizia de a transforma Castelul Vânătoresc de pe teritoriul moșiei în Muzeu de Istorie și Etnografie, deschiderea expoziției a avut loc la 24 august 1979. Astăzi în Castel este amenajat Muzeul de Istorie și Etnografie al raionului. În fiecare cameră a Muzeului, veți descoperi: „dovezi” ale războiului, ținute tradiționale de diferite tipuri, lucruri ale lui Manuc Bey, obiecte, documente și cărți ce țin de istoria Complexului și activității lui Manuc Bey, dar și, în general, ce țin de istoria ținutului Hîncești, a țării și regiunii încă din timpuri străvechi.
Casa Iamandi
Casa Iamandi sau Conacul lui Manuc se consideră a fi cea mai veche construcție din cadrul Complexului. Clădirea era pe moșie încă până la venirea lui Manuc, dar nu se cunoaște exact când a fost construită. Din această casă pornesc căile subterane prin care membrii familiei puteau evada în caz de pericole. Așa că, din Casa Iamandi până la Palatul Princiar (sau invers) puteți ajunge pe cale subterană. Nu se recomandă celor care se tem de spații închise și întuneric! J Se spune că, căile din casă se uneau cu catacombele orașului Hîncești (care existau și există), însă despre acestea nu sunt foarte multe informații și sunt necesare cercetări arheologice. În perioada puterii sovietice, conacul a găzduit biblioteca colegiului de construcție, iar în subsol era amenajată o sală cu tir. Casa Iamandi e vizavi de Palatul Princiar și în fața Casei urmează să fie reconstruit havuzul, care exista și în perioada când familia lui Manuc Bey locuia la moșie.
În trecut, în cadrul Complexului mai exista o biserică armenească, care a ars.
Vă recomand această destinație și sper mult că o să vă placă!
Precizez că, vizita a avut loc în cadrul infoturului organizat de Clusterul de Turism Hîncești, care a fost lansat la 27 mai curent și își propune să faciliteze crearea unei viziuni comune și să stimuleze cooperarea care va duce la dezvoltarea destinației turistice a raionului Hîncești în general și la dezvoltarea afacerilor din domeniu în particular, dar și să stimuleze colaborarea dintre instituțiile publice și mediul privat.
Anul trecut pe vremea asta primeam vestea că am fost selectată drept bursieră în cadrul programului pentru jurnaliști – „Journalism for Future Challenges”, organizată de Media Center din cadrul Stockholm School of Economics din Riga. Bucuria a fost extreeeem de mare! Riga nu se regăsea printre dorințele mele, dar …am aplicat și am ajuns să cunosc orașul timp de 3 săptămâni (iunie, august, decembrie).
Am scris atunci, proaspăt, plină de impresii, despre ce mi-a plăcut mult în Riga. Părerea nu mi-am schimbat-o nici după a doua și nici după a treia vizită. Orașul Vechi e magnific, mirosul de mare… mai multe citiți în articol.
Așadar, vă spun ce trebuie să nu ratați când ajungeți în Riga, deși eu nu vă ofer lista completă, iar în dependență de preferințele de călător vă veți face și programul.Continuă lectura Riga, Latvia. Ce să vezi și să faci
Această postare e pentru a păstra (în siguranță) textul și fotografiile, care îmi plac cel mai mult, de la sesiunea foto realizată pentru revista mall-ului Shopping Malldova, ediția a X-a, care a fost lansată zilele trecute.
„Călătoriile au devenit o pasiune și o parte importantă în viața mea, din momentul în care am trecut prima dată de hotarele țării și am obținut prima ștampilă în pașaport. De atunci, gândurile mele mereu călătoresc spre o destinație nouă, valiza știe că nu se va odihni prea mult, iar pașaportul încă mai are multe file curate.
Acum, când număr 16 țări vizitate, îmi pare că am descoperit foarte puțin și îmi doresc tot mai mult și mai mult să călătoresc. Și nu e vorba de cifre, ci – de aventuri, descoperiri, senzații, culturi și oameni noi, delicii, dar și amintiri pe viață. Dacă nu ar fi anumite circumstanțe, probabil aș călători până aș obosi și chiar și atunci aș lua o scurtă pauză și aș continua, până vizitez tot ce îmi doresc sau…toate țările de pe glob 😀 Continuă lectura Breakfast in Paris, Shopping in Tokyo, Night in Rome
Cheesecake fără coacere am pregătit acasă deja de 3 ori. De fiecare dată diferit, însă mereu delicios. Se face ușor si e mai ieftin decât ai cumpără cheesecake gata făcut.
Ingrediente şi preparare:
Blat:
Biscuiți. Cei mai simpli. Eu am făcut de fiecare da cu Nefis. Vreo două treimi din pachetul de 400 de grame.
Unt. 100-150 grame, cam jumate de pachet.
Maruntim biscuiții. Dacă este blender e ușor si rapid 😁 dacă nu cu mâna sau o furculița.
Untul se taie bucăți si se topeste la abur, adică se pune intr-un vas care e deasupra altui vad cu apă care fierbe pe foc) Sper că a fost clar.
Apoi turban untul lichid peste biscuiți până ajungem la o pastă omogenă. Oricum rămâne un pic faramicioasa si dura.
Crema de brânză:
Un pachet brânză de vaci – 500 grame, de 9% sau mai mult (ca să fie mai gustos 🤗)
O smantană de aprox. 300 grame, de de 15% sau mai mult.
Zahar – aprox. 200 grame.
Un plic de gelatina de 10 grame.
Punem brânza, smantana în blender si batem. Apoi adăugăm zahar, mai puțin sau mai mult, decide fiecare cât de dulce vrea.
Apoi gelatina. De obicei pe plic scrie cum se face. Dacă plicul e de 10 gr. Punem Tot, iar dacă e de 15 potrivim) punem 50 grame apă fierbinte, într-un pahar/cească. Mestecam si lăsăm sa se răcească. Când e rece, turnam in crema de brânză. Mestecam bine.
Aranjarea:
De dorit să aveți o tava, peretii căreia sunt detasabili sau un vad cu formă clară, netedă. Puneți peliculă alimentară sau hârtie de copt. Apoi puneti biscuiții cu unt pe toată suprafața si cu o lingură presați si netezit. Apoi turnam crema de brânză.
Il dam la frigider 20-30 de minute ca să se întărească si sa putem pune stratul de umplutură. Dacă îl lăsăm simplu atunci il păstrăm la frigider vreo 2 ore, se recomandă chiar 4-5 ore, de aceea e o idee bună sa il faci seara si să lasi la frigider pe noapte.
Umplutura sau stratul superior poate cel care vă place si din ce vă place. Eu va scriu cele 3 care le-am încercat si au fost bune.
1. Lămâie. De fapt, nu e un strat superior. Ci in crema de brânză se pune coaja rasă si sucul de la o lămâie. Culoarea cheesecake-ului va fi galben deschis, iar gustul dulce-acrişor.
2. Zmeură. Vreo 300 grame de zmeură înghețată sau mai mult. Cu zahar se pune in în blender si facem o pastă delicioasă rosie. După ce cheesecake-ul a stat vreo 30 de minute la frigider si un pic s-a întărit turnam stratul de zmeură. Acesta nu se va întări, dar va oferi culoare si gust extraordinar. Dulce-acrișor.
3. Ciocolată si nuci. Pentru cei care adoră ciocolată acesta e ideal si e simplu. Vreo 200 grame de nuci le mărunțim blender, le punem peste cheesecake-ul întărit. Apoi preparam o glazura simplă din plic – De. Oetker, glazura de ciocolată, care se pregăteste cu 3 linguri de lapte sau apă rece. Si turnam deasupra. Dam la frigider si savuram dimineața la ceai sau cafea.
Cheesecake- ul meu preferat e cu fructe.
Un calcul simplu arată că un cheesecake făcut acasă costă cât două-trei felii din supermarket. Asa ca facem acasă) Si mai bun încă!
Precizez că eu niciodată nu pregătesc deserturi sau bucate cu măsuri exacte, eu merg pe varianta „La ochi” si „după gust”. Încă nu am dat-O in vară 😂
Dacă aveți întrebări scrieți în comentarii sau pe Facebook. Dacă încercați rețeta, as fi curioasă sa aflu cum v-a reușit 😍
P.S. Multe diacritice lipsesc, dar am scris rapid de la telefon. Voi adaugă apoi ☺
