În cadrul unui interviu acordat pentru ZUGO, ea a vorbit despre cum îmbină călătoriile, blogul, jurnalismul cu timpul liber şi viaţa personală, despre cea mai nebunatică întâmplare, dar şi despre următoarele destinaţii în care vrea să ajungă.
– Pe lângă pasiunea pe care o ai pentru jurnalism, de curând am mai descoprit una – cea pentru călătoriile neobişnuite. De unde a pornit aceasta?
Pasiunea pentru călătorii a pornit ceva mai de mult, mai degrabă încă din adolescenţă când îmi doream foarte mult să devin stewardesă anume pentru a vedea lumea. Ulterior, visul acesta a rămas în trecut, pentru că mă gândeam că la noi în ţară nu ai cum să ajungi stewardesă, deşi acum sunt posibilităţi.
Apoi sora mea a început să călătorească foarte mult şi mi-a transmis această dorinţă, plăcere. Şi în 2010 a venit prima călătorie, după care au apărut şi colaborări cu blogul, stagii şi seminare ca jurnalist şi am început să călătoresc mai des, iar acum a devenit ceva fără de care nu pot trăi.
– În comparaţie cu mulţi dintre noi, tu călătoreşti destul de des. Cum reuşeşti să îmbini călătoriile, blogul, jurnalismul cu timpul liber şi viaţa personală?
Aici sunt într-adevăr multe de spus, dar cine iubeşte ceea ce face le reuşeşte pe toate. De fapt, călătoriile vin în perioada de vacanţă sau atunci când mă gândesc că s-ar putea să-mi permită de la job să plec o perioadă nu foarte lungă sau uneori chiar îmi iau laptopul şi lucrez şi de la distanţă. În general, pe blog scriu despre călătorii sau alte articole, sau merg la evenimente după orele de muncă sau în zilele de weekend, respectiv acesta şi este timpul meu liber. Blogul e pasiunea de timp liber așa că nu încurcă meseriei de jurnalist, iar la capitolul viaţa privată mai am de muncit.
– Cât de costisitoare este o asemenea pasiune?
Depinde de destinaţie. Dacă e să mergem în România sau prin Europa vom alege un autocar și nu avion, un hotel mai ieftin, respectiv atunci nici călătoria nu va fi atât de scumpă. Dacă e să vorbim de destinaţii mai îndepărtate, mai exotice, unde și biletele de avion sunt scumpe, atunci desigur și bugetul e cu mult mai mare.
Mă pot bucura de faptul că nu achit pentru călătorii atunci când plec în calitate de blogger sau de jurnalist, și sunt fericită că am o soră care nu doar mi-a transmis pasiunea pentru călătorii, ci și mă ajută să o alimentez periodic cu destinații mai îndepărtate.
– Orice călătorie este o nouă experienţă. Cu ce peripeţii te întorci acasă?
De obicei prefer să culeg amintirile frumoase, deşi uneori sunt şi momente mai urâte. Deseori mă strădui să revin cu ceea ce descoper mereu într-o destinaţie nouă, încerc să intru cât mai mult în cultura din ţara în care merg, să gust din bucatele lor, să merg să interacţionez direct cu oamenii de acolo, de exemplu la pieţe, temple, concerte. Îmi place chiar să îmbrac hainele tradiţionale, acolo unde e posibil și e ceva deosebit.
Şi, desigur, amintirile sunt fotografiile. Am şi o memorie vizuală destul de bună ca să păstrez tot ceea ce îmi doresc să păstrez doar pentru mine. Şi apoi blogul este jurnalul meu de amintiri în care le public şi care mă v-a ajuta să-mi reamintesc probabil şi peste zeci de ani de experiențele trăite.
– Care a fost cea mai nebunatică întâmplare?
Au fost multe călătorii… Mai nebunatică, mai deosebită sau mai activă aş pune-o chiar pe cea mai recentă, de la început de ianuarie, când am fost în Thailanda şi am urcat pe elefant. Cred că aceasta a fost o doză maximă de adrenalină şi de emoţie. E ceva ce, cu siguranţă, îmi voi aminti de fiecare dată când o să mă gândesc la momente hazlii și pline de emoţie.
– Una dintre cele mai comune bariere pentru toţi turiştii este limba ţării pe care o vizitează. Tu cum reuşeşti să te înţelegi cu băştinaşii ţărilor pe care le vizitezi?
Limba engleză este salvarea mea peste tot. Eu am învăţat engleza încă din şcoală, fapt ce mi-a prins bine. Dar întotdeauna când merg într-o ţară nouă, într-o destinaţie nouă, încerc să învăţ câteva cuvinte de acolo măcar „Bună ziua” sau „Mulţumesc” ori cuvinte tare simple care ar putea prinde bine. De exemplu, cazul recent cu Thailanda – este unica destinaţie în care nu am reţinut niciun cuvânt de-a lor pentru că limba thai este mult prea diferită chiar şi cum se pronunţă, cum se aude. Dar, în general, încerc să învăț din toate câte un pic.
– Dacă ar fi să te muţi într-o altă ţară, care ar fi aceasta?
M-am gândit de multe ori la acest lucru pentru că deja am vizitat peste 10 ţări sau chiar 15. Probabil dacă ar fi să mă mut cu traiul aş alege să plec undeva în Europa. Chiar dacă îmi plac destinaţiile exotice și calde, ele sunt foarte diferite de modul nostru de trai. Cred că aş alege Germania, Italia sau Belgia. Însă nu pot spune cu precizie un oraş în care aş vrea să trăiesc. Aş alege aceste ţări pentru că acolo e un nivel înalt de viaţă, totul e foarte bine aranjat. În septembrie 2015 am fost în Germania – apreciez punctualitatea lor, transportul public foarte bine dezvoltat și multitudinea de posibilităţi de acolo. La fel îmi place foarte mult Germania pentru că oraşele sunt în păduri şi acolo e foarte verde. Dacă auzisem că Chişinăul este un oraş verde, atunci Berlinul e cu mult mai verde, e înconjurat de pădure.
– Există vreo ţară în care nu ai dori să mergi niciodată?
Cred că nu m-aş avânta să merg într-o ţară unde există vreun conflict armat. Nu cred că m-ar tenta să merg acolo să-mi risc viaţa, mai ales că nu aș găsi orașele liniștite cu străzi pietonale și clădiri colorate.
– Mersul pe jos, trenul, avionul sau autocarul: Ce tip de transport preferi când vizitezi diverse locuri dintr-o anumită țară?
Le-am încercat pe toate inclusiv şi vaporul, tramvaiul, tuc-tuc – mai nou. Dar mersul pe jos, cum se spune, e cel mai sănătos și eficient, pentru că mergând la pas poţi să vizitezi în linişte locurile și să le admiri cât dorești. Oriunde merg, însă, întotdeauna mă adaptez cu transportul de acolo și chiar încerc transportul public specific destinațiilor.
– Toată lumea are un motiv să călătorească. Unii călătoresc pentru a descoperi locuri şi tradiţii noi, pentru a încerca feluri inedite de mâncare. Tu ce cauţi într-o călătorie? Peisaje, tradiţii, oameni, idei?
M-am convins că atunci când călătoreşti te dezvolţi ca om, te regăseşti, afli mai multe despre tine, anume atunci când interacţionezi cu diferite culturi, ţări, oameni. În primul rând, caut să descoper ceva nou şi să mă detaşez de rutina de aici, pentru că atunci când intri în ritmul obișnuit – să zicem în muncă , blog, studii – totul devine la un moment dat pasiv, monoton. Iar atunci când pleci undeva, ai în faţă o lume nouă şi te detaşezi de tot, începi să descoperi, să trăieşti altfel, alte emoţii, totul e diferit, totul te atrage. Desigur că şi peisajele, arhitectura mă fascinează. La fel foarte mult îmi plac şi legendele, istoriile despre anumite clădiri sau locuri.
– La finele anului 2015 ai scris că ai reușit să vizitezi 7 țări, iar pentru anul 2016 ți-ai propus să mărești această cifră cu încă o destinație. Care sunt cele 8 țări în care îți dorești să ajungi?
Să zicem că îmi doresc, însă nu am planuri exacte. Mai mult decât atât ador propunerile şi oportunităţile spontane. Dar îmi doresc foarte mult să mai vizitez unele ţări din Europa. Mie îmi plac foarte mult oraşele mici, colorate, cu clădiri micuţe şi străzi pietonale. De aceea mi-ar plăcea să ajung în Cehia – Praga, Ungaria – Budapesta, România – Sibiu, Braşov, Italia – Roma, mai exotic în Maroc – Marakesh, Mexic, Japonia, dar și undeva în SUA. Consider, însă, că până acolo încă e departe, iar eu am multă răbdare. Lista mai poate continua…
Interviu realizat de Doinița Gheorghiu, stagiar ZUGO
