Ex- Purtător de cuvînt al Primului- ministru, jurnalist cu experiență, Igor Volnițchi, autor al cărții „Istoria Partidelor” a vorbit recent de proaspăta sa creație, una inedită- romanul „Călăul e nevinovat”.
Sînt una dintre cei care au reușit deja să devoreze cele 160 de pagini. Zic să devoreze pentru că am citit-o cîte vreo două ore, trei seri consecutiv. Și, îmi planificam astfel timpul încît să reușesc să citesc, să văd ce va fi…
După cum am menționat în titlu, romanul e terifiant la propriu și la figurat pentru că deși persistă atîta pesimism, durere, dezamăgire și suferință, totodată, te captivează atît de tare și parcă te „hărțuiește” și te „impune” să citești pînă la capăt.
Acțiunea din roman e una foarte complexă.
Eroul principal, nu apare chiar din primele rînduri, dar este cel care apare pînă în ultimele.
Pornește din copilăria acestuia, prietenii lui, părinții lui și satul natal. Apoi urmează capitala, studiile, viața de student, dorința și necesitatea banilor, activismul, libertatea și punerea bazelor unui viitor cu de toate.
Dumitru trece prin mai multe transformări, pe parcursul întregului roman, din copil bun și educat devine student ce se ține de chefuri, orbit de succes și de supraapreciere. Trăiește acolo prima dragoste și prima dezamăgire care îi marchează viitorul. După care se maturizează, se implică în afaceri, din angajat devine șef, apoi prosper om de afaceri, după care… politician.
Totodată, din victimă devine călău, apoi iar victimă, și iar călău, și iar victimă… pînă în momentul în care înțelege care e adevărata libertate și fericire.
Întreaga acțiune se petrece foarte aproape de realitatea noastră. Aceasta începe înainte de anii ’90 ai secolului XX, cuprinde perioada renașterii naționale și continuă pînă încoace cît mai aproape de prezentul nostru. Totodată, spațial ne găsim chiar la noi în țară, în cea mai mare parte în Chișinău.
Întreaga carte constă în alegeri, cea de a fi sărăc și liniștit sau din contră, cea de a alege prietenii sau banii, omenia sau indiferența, viața sau moartea.
Pînă la urmă, morala e că toate sînt aranjate pe policioare și despre aceasta ne dăm seama doar în anumite momente, iar Dumnezeu are grijă să ne amintească de toate.
Finalul pe cît e de previzibil pe atît de imprevizibil. Nu e vorba de romane din acelea în care încă din prima pagină știi că acei doi vor face nuntă în final și vor fi fericiți pînă la adînci bătrîneți. Aici finalul e… probabil previzibil, dar nu anume așa sau cel puțin nu cu atîtea întîmplări pînă la marele final.
În general, pînă la deznodămînt sînt atîtea situații, momente și întîmplări, atît de diverse și de încărcate încît ai impresia că toate relele din lume s-au concentrat aici și că de nu e una e alta și tot așa… și cînd parcă se face lumină, iar… vine vremea cînd trebuie să plătească pentru alte dăți pentru că nimic nu rămîne fără plată. Pînă și eroul conștientizează la un moment dat acest fapt.
Unele momente sînt redate atît de profund în detalii încît începi să le trăiești și să te implici emoțional. Și chiar ajungi într- un moment să vezi vreo lacrimă alunecîndu- ți pe obraz fără să o mai poți controla… Poate doar cei mai emotivi…
Nu intru în detalii, sper doar că v-am intrigat într- atît încît să vreți să citiți cartea.
Fiecare dintre voi se va regăsi în unele momente sau va asocia personajele cu anumite persoane sau chiar se vor regăsi în totalitate.
Recomand această carte celor rezistenți- „tari de fire” și probabil cred, celor nu mai mici de anii de liceu și dacă vă întrebați de ce, atunci cînd veți citi cartea veți găsi răspuns. Totodată, sînt sigură că, această carte citită fiind e una dintre acelea pe care, sînt mici șansele, să o uiți pentru că depășește tiparele și pentru că e adresată „tuturor celor care trebuie să cunoască altă viață decît cea descrisă în carte „.
Și, sînt sigură că acesta fiind primul roman al autorului nu e nicidecum ultimul și că vor mai fi și altele, încă multe. 😉
Despre roman:
http://tribuna.md/2013/05/23/ex-consilierul-lui-vlad-filat-a-facut-o-donatie/
Only registered users can comment.