Thailanda este unica destinație pe care am vizitat-o până acum, unde temperatura nu variază considerabil de la zi la noapte. E vorba de 2-3 și nu mai mult. Și dacă aerul e cam de 28-35 grade, atunci apa are doar cu vreo 2 grade mai puțin, chiar și noaptea. Uneori, fiind în ocean, ai impresia că o fi vreun cazan și se face focul, căci valurile care vin spre mal sunt tot mai calde și mai calde…:)

Deși sunt apele Oceanului Pcific, ca și mulți alții din alte locuri, au botezat apele ce mărginesc țărmurile țării lor: Golful Siam, pentru că anterior Thailanda a fost Regatul Siam.

Am mers la plajă în Hua Hin – provincie, la aproximativ 3 ore distanță de capitală, dar despre Hua Hin – vorbim în alt articol. Hua Hin e o destinație de plajă liniștită, vizitată de turiști europeni și foarte puțini ruși, comparativ cu alte plaje thailandeze.

Ei bine, apele calde au fost senzaționale. Nicăieri nu am mai stat atât de mult în apă, iar valurile agitate și jucăușe asigurau și mișcare pe măsură, mai ceva ca la sport 😀

Am și asistat la un fenomen inedit. Anume în locul unde eram noi – plajele erau magice. De ce? 😀 Din cauza fluxului! Plajele apăreau abia după masă, iar în unele zile doar noaptea 🙂 Așa ceva nu am mai văzut nicăieri, iar plaja, cât am putut profita din ea, e cu nisip alb fin fără nici o pietricică sau murdărie. Pe unele porțiuni nu este nimic, iar pe altele să înalță copacii de cocos.

Apusul soarelui, răsăritul lunii pe ocean, plajele care apar și dispar, dar și scăldatul nocturn au transformat această destinație în una deosebită și memorabilă, și a devenit una dintre preferatele mele. Oceanul Pacific m-a cucerit așa cum a făcut-o anterior, Oceanul Indian, în Sharjah, Emiratele Arabe Unite. Și aș reveni la el cu mare drag ori de câte ori aș avea ocazia 🙂