Această postare vine drept încheiere a ceea ce înseamnă Barcelona – orașul lui Gaudi. Parcul Guell e ultima noastră destinație, iar următoarea postare va fi despre bucătăria catalană 😀 

Parcul Guell este cel mai mare eșec al lui Antonio Gaudi 😀 Dar de-ați ști cât e de frumos acel eșec… De ce eșec?! Pentru că el a proiectat un întreg orășel cu multe căsuțe unice, finanțat de un bogătan pe nume Guell. Totuși nu a mai ajuns până la realizarea definitivă a proiectului, au fost construite doar câteva căsuțe originale, colorate, iar mai târziu acesta a devenit parte a Barcelonei. Tot în Parcul Guell se află și casa în care Gaudi a locuit o mare parte a vieții sale.

Așadar, vă invit să ne plimbăm prin parc. Aici e intrarea. Coada către bilete e foarte mare. 16 euro costă și se cumpără electronic. Ne apropiem de ghidul prezent, era nici ora 12.00, ne zice că dacă vom cumpăra bilete acum vom intra abia la 16.00 deoarece parcul e arhiplin. Am decis că nu vom vizita cartierul de căsuțe colorate, dar vom merge în partea mai mare a Parcului, partea mai verde, și care te duce pe o cărare asfaltată până sus-sus. Acolo se vede Barcelona de sus, altfel.

Nu mergem mult și ajungem la Casa-Muzeu Antonio Gaudi. Aici Gaudi s-a mutat cu tatăl, care a decedat după un an, și nepoata lui, care a decedat peste 6 ani. Respectiv, el a locuit 15 ani singur și s-a dedicat în totalitate creației. La Casa-Muzeu, intrarea este 4.50 euro. În interior, poți admira mobila originală proiectată pentru Sagrada Familia, Casa Mila, Casa Batllo, dar și alte proiecte și creații ale lui. De altfel, căsuța e tare frumușică și pe afară și mai ales locația… în mijlocul Parcului Guell.

După ce am descoperit Casa lui Gaudi, ne-am deplasat pe drumul pietonal asfaltat printre copaci, arbuști și flori, care are forma unui labirint și tot urci, și urci, și urci și ajungi sus, tot mai sus 😀

Ce mi-a plăcut cel mai mult e că am trecut printr-o terasă sau ceva de genul, construită frumos din piatră. Acolo era o formație muzicală și interpretau cântece spaniole live. alături mai mulți turiști se relaxau, cineva dansa, cineva cânta. Ceva similar: 

Noi nu am stat mult și am mers mai sus. Pe fonul muzicii ritmate am tot urcat, așa un sentiment de relaxare și de bine. Mai sus am ajuns pe o altă terasă naturală, acolo niște băieți cu chitară și voce interpretau melodii celebre în toată lumea. Și iar dansuri, veselie, relaxare.

Am mers și mai sus. Am ajuns acolo. Ce belvedere! Ce vedere frumoasă asupra Barcelonei! Ce frumoasă e Barcelona de sus și generează așa o stare de libertate! Și tot acolo ai parte și de o vedere minunată asupra Parcului Guell, care poate fi admirat aproape în întregime. Nu e ușor la 30 de grade, după ore de colindat prin oraș, să mai urci și acolo, dar se merită! 🙂

La final, am trăit Gaudi Experience – film 4D, unde am descoperit, cum au fost create clădirile originale ale lui Gaudi și ce l-a inspirat.