Ploaia care se aude acum la geam mă inspiră ușor și îmi amintește de ultima mea întâlnire cu Bucureștiul. 

Prima dată când ne-am văzut era o zi fierbinte de final de mai. Soarele ardea, iar programul vizitei de studiu era încărcat, mai cu seamă după un drum destul de obositor… Deși am mers și mai mult de 8 ore cu microbuzul, atunci ceva nu tocmai mi-a reușit, în fine… asta e altă poveste 😛

Am reușit să văd Casa Poporului, Orașul Vechi, Piața Universității, Parcul Herestrău, Hanul lui Manuc și alte câteva obiective turistice de bază, ca să le zic așa. Desigur, multe tare nu am reușit. Cu regret 🙂 Mi-am zis atunci și am scris pe blog că la București mai merg neapărat, ca turist care se delectează cu arhitectura, oamenii și priveliștele frumoase de la terasele mari… 

Ei bine, n-a trecut nici un an sau a trecut… deja în alt an, într-o zi de final de ianuarie 2015, o zi de iarnă… am ajuns iar! Și iar ca jurnalist, la o reuniune, iar program, iar activități…Timpul a fost petrecut eficient, desigur… nu din perspectiva mea de devorator de destinații turistice în devenire 😀 

Însă acum deja aa revăzut și am recunoscut unele locuri. Am avut și un sentiment de mândrie, că uite atunci repede, dar le-am și reținut și am și amintiri legate de ele. În una din seri, am mers cîțiva jurnaliști însoțiți de un locuitor la Bucureștiului – Cristi, omul care-și iubește nespus orașul, și care știe poveștile fiecărei clădiri și a fiecărui monument. Am tot mers, pas cu pas, și am cutreierat o bună parte a Bucureștiului. 

Era seara după ora șapte, ploua așa lin și enervant, ca toamna, și era un frig de înghețau cizmele ude de ploaie, că doar era iarnă încă… Ce-i drept, s-a meritat! Am văzut Bucureștiul de seară și am aflat multe istorii interesante! 

Mai revin eu, cu siguranță… Am și câteva dorințe: să mă plimb cu barca pe Herestrău, să hoinăresc o zi întreagă în voie prin oraș, să mă reîntâlnesc cu niște prieteni, să savurez o limonadă la o terasă din Centrul Vechi, să merg într-un club și…mai vedem pe loc! 😉