De câte ori vorbești cu tine însuți? Sigur dacă nu o faci, te vei întreba: „da’ ce-s nebun?”. Și totuși, când te-ai oprit ultima dată din a te gândi despre multe, toate, și să te gândești la tine, să te întrebi: „e liniște în sufletul meu?”. Ei și? Când?

 Cu drag îmi amintesc de un asemenea moment de #priNeamt. Era o zi caldă de septembrie, când am mers spre seară, să ne plimbăm cu barca pe valurile line ale Lacului Izvorul Muntelui. Au fost cele câteva zeci de minute pe care în ultimele zile de acolo, cu multă lume și multe noutăți, am preferat să le savurez în liniște.

Valurile line, vântul blând, soarele timid și pădurile de verde smarald cereau parcă un răspuns, unul singur: „E liniște în suflet?”.

Da, era… pentru că mai frumos decât un lac printre munți poate fi doar… nu nu poate fi. 🙂 Mai frumos nu poate fi nimic! Poate doar un om fericit, dar un om e fericit… că e acolo. Cu siguranță 😉