Zâmbet la 127 metri. Barajul Bicaz. Lacul Izvorul Muntelui

f
foto: Alex Damian

V-am povestit ieri despre frumusețea și romantismul de la Lacul Roșu și incredibilul de la Cheile Bicazului. Nu ne ducem departe, rămânem în zonă că noi toate aceste locuri frumoase le-am văzut într-o singură zi. Știu, cam multă frumusețe pe secundă, dar asta e! 😀 

O alta atracție turistică din zonă este și Lacul de acumulare ”Izvorul Muntelui” (35km lungime pe o suprafață de 33 km2), cunoscut și sub numele de “Lacul Bicaz”. Acesta este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe râurile interioare din România, fiind situat pe cursul superior al râului Bistrița. Locul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic de la Bicaz, adevărat gigant cu o înălțime de 127 m, a cărei ridicare a cerut excavarea a mai mult de 170.000 m3 de stânca. Din el se alimentează centrală hidroenergetică Bicaz-Stejaru. Continuă lectura Zâmbet la 127 metri. Barajul Bicaz. Lacul Izvorul Muntelui

Cheile Bicazului – Lacul Roșu. Poveste de dragoste

rosu

Când am pornit în aventura de #priNeamț prima destinație care m-a cucerit prin arhitectura naturală au fost anume Cheile Bicazului. Măestria naturii în sculptură e dovadă clară acolo. Înaltele Chei îți taie răsuflarea și privirea când te uiți în sus. Răcoare râulețului care curge undeva pe colo jos îți amintește că tu de fapt, ești acolo jos și … keep calm. Nu cade nici o piatră 🙂 

După ce am devorat cu privirea frumoasele și bătrînele pietre, am mers către cel mai roșu lac din România, sigur, Lacul Roșu. Eu nu credeam că peste Prut sunt așa locuri frumoase, atît de frumoase, așa lac… știu, probabil, unii se vor supăra, dar eu nu cunoșteam.  Acum știu, că pe lângă Como, Lugano și Garda, aș reveni cu mare drag de mai multe ori la Roșu. Și chiar vreau plimbărică cu barca până departeeeee 🙂  Continuă lectura Cheile Bicazului – Lacul Roșu. Poveste de dragoste

2 ani de blogging!

mold1

Astăzi se fac exact doi ani de la prima postare pe blog. Cum a apărut acest bloguleț, dacă doriți să știți povestea, citiți articolul din anul trecut.

La început, pornise ca un blog despre toate, nici eu nu știam ce și despre ce voi scrie. De politică nu prea am scris și nici prea voi scrie, scriu zilnic la Tribuna. suficient. Și, în general, scriu în toată ziua și toată ziua. 😀

De când am avut mai multe oportunități de a călători și am prins gustul călătoriilor, tind să cred că blogul meu a devenit un blog de travel/de călătorii. Deși scriu rar, scriu cu suflet și entuziasm. Și, totodată, îmi constitui jurnalul meu de amintiri, prin lume. 😉 Continuă lectura 2 ani de blogging!

Învață-mă să mor…

invataDa, știu… imediat ce citiți acest titlu, vă gândiți la ceva urât, mai degrabă, nu-i așa? Dar, de fapt, lucrurile stau mult mai bine și mai frumos.

Anterior, am scris impresiile despre „Călăul e nevinovat”, roman semnat de Igor Volnițchi, ei, uite, a venit timpul și pentru cel de-al doilea… „Învață-mă să mor”.

Trebuie să recunosc că romanul se citește „ceva mai greu” decât anteriorul. E scris cu fraze lungi și gânduri complexe, care te provoacă să meditezi și care își tot consumă din „energie”. Că da, mai toată cartea e despre energia pozitivă și cea negativă care se află în interiorul nostru. Romanul vine cu niște clarificări în acest sens și ne face să înțelegem că multe lucruri depind de noi și că totul se întoarce, și răul, și binele.

„dacă tristețea este satelitul Durerii, al Energiei Negative, trebuia să existe și un satelit al Energiei Pozitive. Așa Dumnezeu a creat Fericirea, acel sentiment pe care-l au oamenii atunci când reușesc să preia din Energia altora, când devin puternici, sau când Dumnezeu le mai acordă o șansă de a supraviețui, de a-și duce la final misiunea, pentru că fiecare pe pământ, dar și în altă lume are o misiune” – citat pagina 43. 🙂 Continuă lectura Învață-mă să mor…

Și ne-am pornit #priNeamț

E adevărat că săptămâna trecută v-am tot deranjat cu postările mele dese cu munți înalți și frumoși, cu multă bună-dispoziție, cu zâmbete, cu peisaje care îți taie răsuflarea și cu texte doar pozitive. Da, așa e. Și chiar așa a fost: pozitiv, frumos și memorabil.

Am peste 600 de fotografii… 😀 câteva video și atâtea gînduri, povești și impresiii că… sigur vor urma alte postări. Pentru că fiecare loc merită admirat pe din plin și nu în grabă, printre altele. Continuă lectura Și ne-am pornit #priNeamț