Trei într-o barcă (fără a mai socoti și câinele) este un roman satiric scris de Jerome K. Jerome și publicat în 1889…Noi eram trei într-o barcă, fără a mai socoti telefoanele, aparatul foto și camera de luat vederi chiar și sub apă. 🙂

Experiența noastră pe Nistru începea în însorita zi de sâmbătă. Totul a îneput cu achiziționarea bărcii. Eu așa eram mult mai calmă… Că salteaua făsă să știi a înota… Eu nu pot să înot. Pentru că nu pot. 🙂

Cele mai tari senzații cred că le-am trăit la intrarea în apa rece curgătoare a Nistrului care a interacționat cu picioarele înfierbântate de soarele puternic. Și apoi mai era și barca… se clătina de îmi dădea emoții. La început. Echipa Hai la Țară a avut grijă să ne echipeze cu veste. De altfel, ei nu permiteau accesul fără a putea înota. Dar băieții au zis că au grijă. Iar eu am zis că am încredere și că voi fi cuminte. 😀

Așa am pornit de la Ustia. Am plutit lin duși de curenții Nistrului. Am făcut vreo două opriri. Fotografii și video. Cei curajoși s-au și scăldat. Eu m-am abținut. Evident 🙂

Am pornit pe la 11 și am ajuns pe plaja din Criuleni pe la 16-17.

Pe lângă barcă, ceilalți participanți au plutit pe saltele, cele mai obișnuite saltele gonflabile și pe dnestrohod. Ce e asta? O invenție de-a moldovenilor: din lemn și cu un hamac. O chestie deosebită. Care e și solicitantă. Cam așa spuneau mușchii lui Geo. 🙂 

De-a lungul timpul cât am mers pe Nistru, am admirat cerul senin, unii nori rătăciți. Verdeață, multă verdeață. Copaci deși și înalți. De aer… așa de curat că nu mai simți că respiri. În rest, senzație de relaxare totală.

După ce am încheiat „croaziera”, noi, bloggerii, am mers să ne cazăm. Am fost cazați prin intermediul Hai la Țară, în casa familiei Munteanu din Criuleni. Oameni gospodari, gazde ospitaliere. Rezervarea pentru loc de cazare în casa în care doriți din localitatea care doriți se face on-line – AICI.

La comandă, stăpâna casei gătește orice bucate tradiționale, dacă e anunțată din timp. Prețul minim pentru mâncare pentru o persoană e de 5 euro. Prețurile pentru cazare le găsiți pe site. Noi am fost cazați la etajul doi: living mare cu canapele, masă de biliard, TV,  două dormitoare, și baie cu toate comoditățile. Mai era și terasa largă, cu vedere în grădină, perfectă pentru ca seara din localitate, nu din Chișinău, poți vedea cerul înstelat. Poți auzi greierașii și simți aerul ce vine de la Nistru.

Ideea de a merge la țară, de a merge la Nistru e una bună și trebuie susținută. Trebuie de atras publicul autohton, dar cel mai mult cred că traiul și activitatea la țară e foarte bună pentru străini. Cred că turiștii străini ar fi așa entuziasmați să culeagă zmeură, să meargă pe Nistru, să mânânce supă de pește și plăcinte. Să bea vin moldovenesc și de ce nu și… ceva mai tare făcut în casă.

Turismul moldovenesc are viitor, turismul rural e cel care trebuie promovat și cel în care trebuie de investit. Mult mai mult. Nu doar bani. Avem o țară extraordinară.

A doua zi a fost ceva mai aventuroasă. Dar poate voi povesti în altă postare…

P.S. Eu am fost și mai vreau chiar dacă soarele pe alocuri a cam fost fierbinte… 😛