Vă spuneam în postarea anterioară că am ajuns după miezul nopții la hotel. Așa că, a doua zi de dimineață, ne-am echipat adecvat… adică comod. Haine ușoare, încălțăminte comodă, no make-up, desigur, bani – lire turcești și let’s go.

Întâi de toate am luat micul dejun într-o cafenea din centrul comercial al Istanbulului – Taksim. Plăcinta cu brânză și cafeaua turcească sunt perfecte pentru o dimineață perfectă! Despre bucate turcești voi scrie altădată. 🙂

În calitatea noastră de turiști – turiste :D. Chiar din centru, am zis să încercăm un Big Bus Tour cu care am văzut orașul în lung și lat, de pe culmi și văi… Excepțional!

Prima oprire a noastră a fost Moscheea Albastră – unul dintre principalele atracții turistice din vechiul Constantinopol.

 “Moscheea Albastră din Istanbul a fost construită între anii 1609 și 1616, în timpul domniei sultanului Ahmed I, de către arhitectul Mehmet Ağa, format la școala arhitectului Mimar Sinan, cel mai renumit arhitect alTurciei.

Ahmed I a decis construirea clădirii din dorința de a ridica în Istanbul o moschee care să îi poarte numele, dar și care să concureze sau chiar să depășească în măreție cea mai importantă moschee din oraș la acea vreme, Hagia Sophia^[1]. Se pare că dorința de reușită a sultanului era atât de mare încât a și ordonat execuția un arhitect înainte de a îi acorda lui Mehmet Ağa responsabilitatea proiectului.

Lucrările au început în luna august 1606, fiind inaugurate de însuși Ahmed I. Detaliile constucțiilor sunt meticulos descrise într-o serie de opt volume care se află acum în biblioteca Palatului Topkapî. Ceremoniile de deschidere au fost ținute în anul 1617, sultanul reușind în acest ultim an al vieții sale să participe la acestea, rugându-se în loja imperială din cadrul moscheii. Finalizarea lucrărilor a avut însă loc mai târziu, în timpul aceluiași an, actele finale fiind semnate de succesorul lui Ahmed, Mustafa I” – Wikipedia.org.

Arhitectura e cu totul deosebită. În general, moscheele de acolo sunt acelea care creează sentimentul de unicitate de acolo.  În Europa, în cele câteva călătorii ale mele, așa ceva nu am mai văzut. Așa că aici… uimire! Deși, le știam de la TV și internet… Dar, realitatea e splendidă.

Cozile imense către intrare probabil nu se scurtează niciodată, iar atunci când e ora de rugăciuni la ei, Moscheea își închide ușile.

La intrare toți sunt obligați să își scoată încălțămintea. Femeile, indiferent de religie, acoperă capul, iar unele pot îmbrăca și fustă acolo, dacă vor sau dacă sunt îndemnate să o facă.

Înăuntru – plin de curioși. Impresionant interior. Eu, de obicei, când văd lucruri așa de frumoase, nu mai fac nici foto, nici nimic, admir și adun amintiri. 🙂 Cam asta și am făcut.

Dar și fotografii am, special pentru voi și desigur, pentru arhiva mea personală. Mai jos le admirați.

Primele impresii despre Istanbul, le găsiți AICI.

Vin și alte postări colorate și pozitive. Zi frumoasă!

P.S. Postarea a fost posibilă datorită sponsorului care mi-a asigurat călătoria :), care chiar atunci, în prima zi de călătorie, de Florii, cu prenume de floare – Lilia, și-a sărbătorit și ziua de naștere. 🙂