Am învățat 5 ani la Universitatea de Stat din Moldova, blocul central, și de vreo 3 ani lucrez tot pe aici, peste drum, și, deși, practic, de câteva ori pe săptămână treceam pe alături nu fusesem niciodată la Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău sau „Turnul de Apă”. Regretabil, straniu sau paradoxal e și faptul că la USM în atâția ani nu am auzit niciodată despre așa-zisul „Turn de Apă”, deși e alături. Mai degrabă am aflat despre muzeu și că poate fi vizitat, accidental, dintr-un reportaj și de la unii colegi care au fost acolo.

De câteva săptămâni îmi pusesem drept obiectiv să mă încadrez neapărat în orarul Muzeului și să ajung acolo, așa că, până la urmă, împreună cu colegele, în timpul zilei de muncă,  am zis „hai, acum, în 10 minute ieșim”. Și am fost.

Wikipedia spune: Turnul de apă (supranumit Castelul de apă) a fost zidit la sfârșitul secolului al XIX-lea după un proiect întocmit de Alexander Bernardazzi, pe cel mai înalt punct al orașului de la acea perioadă. Muzeul este cunoscut ca Turnul de apă, deoarece aici la început își avea sediul instituția furnizoare de apă potabilă din orașul gubernial.

Istoric: Odată cu construcția turnului a apărut și prima rețea de canalizare din Chișinău, elaborată pe timpurile primarului Carol Schmidt. Acesta alimenta cu apă zona centrală a orașului, cu o capacitate de 200 mii de căldări de apă pe zi. Din 1892 până în 1940, clădirea a servit drept turn de apă, iar din 1940 a fost folosită ca turnul pompierilor (în foișorul de foc de la nivelul superior se afla cisterna cu apă), alături localizându-se unitatea de pompieri. Ca un muzeu al orașului Chișinău, turnul a început să lucreze în anul 1971.

Structură: Înălțimea turnului până la cornișă este de 22 m. Pereții sunt construiți din piatră locală, cu câteva rânduri de cărămidă. Grosimea lor variază de la 60 cm la nivelul superior, până la 2 m la fundament. Înlăuntrul turnului s-a păstrat o scară metalică în formă de spirală fabricată la uzina din Chișinău a lui Serbov-Sîrbu, iar în timpul renovării din 2013, a fost instalat un ascensor. În timpul cutremurului din anul 1990 clădirea a fost grav avariată, și a fost închisă timp de zece ani. În anul 2000, muzeul s-a redeschis, însă doi ani mai târziu a fost din nou închis pentru renovare. În 2011 își deschide ușile din nou, iar apoi, după o altă reamenajare, în 2013.

Curios: Un turn asemănător, care însă nu s-a păstrat, a existat la intersecția străzilor Vasile Alecsandri și Veronica Micle.

În prezent: Muzeul orașului Chișinău găzduiește expoziția „Istoria orașului”, exponatele căreia datează din intervalul sec. XV-XX. De asemenea, pe ultimul nivel al castelului de apă se organizează deseori expoziții de picturi, fotografii, vernisaje, și chiar concerte.

Din păcate, tot ceea ce este expus nu este însoțit de nici o explicație, nici o broșură sau măcar o scurtă descriere, de facto e prea puțină informație – ori trebuie să fii istoric, să cunoști foarte bine istoria orașului, ori trebuie să mergi cu cineva care o știe și-ți va povesti, altfel privești obiecte, documente, dar despre puține afli câte ceva.

La ultimul nivel, la balcon, e într-o oarecare măsură „cireașa de pe tort” sau mai bine zis vederea peste oraș, vederea panoramică, ceea ce au toate orașele și, când merg undeva peste hotare, de obicei urc pe turnuri, clădirile înalte, care permit să privești orașul în toată splendoarea. Și nu costă 10 lei, ci chiar 2,5-3 euro  🙂 Acum, culorile naturii și ale cerului din acea zi ne-au oferit un „spectacol” frumos, ce-i drept vântul era cam năzbâtios, dar s-a meritat.

În Italia, spre exemplu, aproape în toate orașele există un turn, care e simbolul orașului, care hrănește cu istorie și vederi deosebite, dar și care e valorificat la maxim și, desigur, atrage un număr impunător de turiști. La noi de multe ori nici nu mai e vorba de turiști cât că noi, cei care suntem pe loc, nu am mers/nu mergem la acest muzeu, deși e foarte accesibil și financiar și ca locație.

Iată de ce, vă spun minim 5 lucruri care mi-au lipsit în această vizită și pe care tare mi-aș dori să le văd pe viitor implementate, măcar câteva, măcar elementar (ordinea e aleatorie):

– Ghid. Nu este un ghid, deși ar fi bine să fie, desigur contra cost. Este foarte bine când este cineva care cunoaște, povestește, dezvăluie curiozități și răspunde la întrebări. Există istorici, există oameni din turism, există studenți la istorie și turism, există Ministerul Culturii, Primăria Chișinău.

– Broșuri, fluturași. Și dacă cu ghidul poate e mai complicat de „rezolvat”/mai costisitor, atunci broșurile, care pot fi și simple – albe cu negru, chiar, consider că, sunt indispensabile. Chiar de la intrarea în Muzeu nu este nimic să îți spună elementar despre: când a fost fondat, ce înălțime are, câte scări, un scurt istoric, despre expoziția din interior. Și acestea pot fi contra plată, dacă gratis nu e posibil. La un preț simbolic, de altfel cum sunt și biletele. Sau pot fi incluse în costul biletului, care acum costă 2,5 și 10 lei (pentru maturi – 10 lei).

– Texte descriptive pentru exponate. Sunt expuse foarte multe lucruri din și despre Chișinău și sunt sigură că multe dintre ele sunt unice, deosebite, valoroase și ascund istorii interesante, dar despre foarte puține poți afla ceva, având în vedere că alături nu există nici „o explicație”.

– Program extins. Turnul este deschis spre vizite: Vara până la 18.00, iar pe timp de iarnă, din noiembrie – până la 17.00. De fapt, acestea sunt ore când majoritatea sunt la muncă, la studii. Mai ales vara, cred că, e necesar un program extins, măcar până la 19. Înțeleg, însă, că fluxul de vizitatori nu e mare, așa că „nu are rost”, dar poate modificarea orarului ar aduce vizitatori mai mulți – seara, în weekend. Și ce frumos ar fi Chișinăul de noapte, de sus!

– Promovare. Că nu e promovat în nici un fel asta e clar. După ce am publicat fotografii și video pe Instagram și Facebook, am primit mai multe întrebări despre. Unii nici nu cunoșteau că Turnul poate fi vizitat, alții au întrebat ce m-a impresionat. Și aici aș spune că mi-a plăcut vederea din încăperea de sus și de la balcon. Din păcate, expoziția voi mai merge altă dată, sper cu cineva care va putea să-mi spună istoria orașului sau, cel puțin, sper să găsesc informația suficientă. În era on-line-ului e păcat că nu este suficientă informație despre Turn și nici promovare pentru a atrage cât mai mulți curioși, cred că, în primul rând, studenții, tinerii. Să nu uităm că Universitatea de Stat din Moldova și Valea Morilor sunt în imediata apropiere, iar asta înseamnă un flux destul de activ de persoane.

– Deschidere (promovare) pentru organizarea de evenimente, filmarea spoturilor etc. Aceste lucruri sunt permise, însă, din păcate, nu am prea auzit să aibă loc evenimente acolo. Deși, la etajul superior, cu geamuri mari, este o încăpere spațioasă, dotată cu cele necesare pentru o lansare, un offline sau un eveniment de acest fel, ceea ce ar spori resursele Muzeului și ar contribui la dezvoltarea lui.

Cu siguranță că, mai există și alte lucruri, dar multe dintre acestea nu sunt atât de greu de implementat, cât nimeni nu și-a arătat dorința și implicarea în dezvoltarea acestui Muzeu. Desigur că, asta se poate face inclusiv din contul majorării prețurilor biletelor (de menționat că, în Europa nu intri nicăieri cu 0,50 cenți adică 10 lei). Mai ales, în condițiile actuale, când se investește atâta în turismul din Moldova, e păcat că muzeul care spune istoria capitalei țării încă e atât de „străin” pentru publicul larg și, probabil, dacă un turist să îți ceară recomandări referitor la ce să viziteze în Chișinău, atunci nu i-ai recomanda acest loc. De ce? Pentru că așa cum e în cazul multor altor locuri, noi nu cunoaștem despre ele, nu suntem informați, nu suntem educați, nu știm ce să îi spunem să vadă acolo, ce este interesant.

De altfel, după imaginile video și foto publicate pe rețelele de socializare am primit tare multe întrebări despre acest loc, inclusiv ce loc e, unde se află și alte detalii.

Eu cred că se poate de schimbat situația și tare sper că lucrurile se vor schimba în curând, iar dacă e nevoie sunt gata și să mă implic.

Pentru mai multe locuri, imagini și informații, urmăriți-mă pe Facebook și Instagram. Dacă aveți întrebări, sugestii – scrieți în comentarii sau mesaje pe rețelele de socializare 🙂

Aștept impresii de pe Turnul de Apă!