În mass-media

Zugo.md: Cele 5 cărți care au impresionat-o pe bloggerița și jurnalista Cristina Gurez

11/01/2016

Este pasionată de călătorii și jurnalism, dar găsește mereu timp pentru a citi. Pentru că cea din urmă pasiune este una importantă în autodezvoltarea fiecărei persoane, ZUGO a aflat care sunt cărțile pe care le recomandă Cristina Gurez.

Fără să ezite prea mult, redactorul site-ului shok.md și autoarea blogului gurez.md a întocmit lista „celor 5” și ne-a explicat și de ce anume aceste cărți au cucerit-o prin subiect și mesaj.

„Maitreyi” de Mircea Eliade este una dintre primele cărți pentru maturi pe care le-am citit, fiind atunci pe băncile școlii. Cartea s-a făcut remarcată prin povestea de dragoste dintre scriitor și cea care poartă prenumele Maitreyi. Totodată, citind-o afli multe despre cultura indiană, legile de acolo și India, în general.

„Un veac de singurătate” de Gabriel Garcia Marqez. Pornesc de la faptul că a fost prima carte de un volum impunător (pe atunci) pe care am dus-o până la sfârșit. Acum câțiva ani „fugeam” de cărțile voluminoase. După „Un veac de singurătate”, lucrurile s-au schimbat. Romanul captivează prin complexitate și diversitate, deoarece scriitorul relatează în cei 100 de ani despre numeroase generații, iar fiecare dintre ei are un parcurs și un final diferit, fiind, totodată, exprimate trăiri și experiențe de la cele mai fericite până la cele mai triste, care pot servi drept utile studii de caz.

Prizonierii amurgului” de Igor Volnițchi. Este o culegere de trei nuvele lansată în 2015. Toate cele trei nuvele, deși au subiecte diferite, implică teme existențialiste, redate cu multă măiestrie și cu elemente ce țin de domeniul fantasticului. Se citește dintr-o răsflare și trezește cele mai profunde emoții, ajungând chiar și până la „izvorul de lacrimi”.

„Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov am primit-o în dar de ziua mea de naștere. Eram sigură că persoana care mi-a dăruit-o a vrut să îmi transmită un mesaj prin intermediul acestei cărți, mai rămânea să o citesc. Începutul a fost greu, din primele vreo 20 de pagini nu prinsesem, practic, nimic. Apoi, aveam câțiva prieteni care mi-au zis că nu au putut-o citi, iar o altă parte că este extrem de interesantă și nu înțelegeau cum de nu am citit-o, totuși. După ce am abandonat-o vreo două luni, am reluat lectura cu determinarea de a o scoate în capăt, lucru ce s-a și întâmplat. Din momentul când am ajuns acolo unde se dezlănțuie adevărata acțiune, nu m-a mai oprit nimic. Am citit diminețile în troleibuz și serile până târziu, dar și în pauzele de muncă – dacă apăreau . Cu adevărat, interesantă și de citit, iar eu am găsit mesajul transmis.

„Lătrând la lună” de Aureliu Busuioc. Este, de asemenea, una dintre cărțile „amânate”. Dar, după ce în timpul unei vacanțe am citit tot ce mai aveam, trebuia „să rezist” cumva zborului de pe cursa Dubai-Chișinău de aproximativ 4 ore. Am citit-o dintr-o răsuflare, fiind captivată de modalitatea prin care autorul a ales să transmită emoțiile și să transpună stările umane. Eroul principal este un câine, dar care foarte ușor poate fi înlocuit cu un om. Totodată, acest roman ne face să conștientizăm și mai mult că necuvântătorii de lângă noi au sentimente și pot vorbi, chiar dacă nu o fac prin cuvinte.

www.zugo.md

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *