Cea mai amuzantă chestie e că dragostea mea pentru Iași a devenit cunoscută multora și de acolo au pornit unele glumițe. Unii mi se tot adresează cu „îndrăgostito”, iar cealaltă parte a avut grijă ca imediat ce am venit de la București să mă întrebe: „și, te-ai îndrăgostit din nou?”. Vă asigur că au fost mai multe persoane care au fost interesați de chestia asta. Unora le-am dezvăluit misterul, altora le-am spus că vor citit pe blog. 🙂

Și să încep cu începutul 🙂 M-am pornit din Chișinău, mai spre miezul nopții. La vamă și la noi și la români am mers cu bagajele la verificare că cică suntem traficanți de țigări. A trecut și asta. 😀 Drumul a fost lung și obositor. Și totuși Kievul părea mult mai departe…

În București, am avut program și au urmat o serie de întâlniri despre care am scris în postarea anterioară. Planificasem totul din start așa ca să nu absentez foarte mult. Doar 2 zile.  În prima zi am văzut câte ceva în trecere, dar cel mai mult și mai aproape a fost  Parlamentul României. Care e un adevărat „monstru”: imensă și cu arhitectură deosebită. 😀  Parlamentul nostru ar fi a nu știu câta parte… 😀

A doua zi am avut însă, vreo trei ore de văzut orașul. Centrul vechi e foarte frumos. Localnicii mi-au spus că arată așa de doar vreo 3 ani. Cred că acesta e totuși locușorul care mi-a plăcut cel mai mult.

Am văzut biserici, universități, restaurante. 🙂 Limonadă foarte bună este în „Micul Paris”. Ne-am plimbat prin parcul Herestrău. 

Orașul e cu culevarde largi, clădiri uriașe, mașini multe și gălăgie. Pe alocuri am avut impresia că acolo au trăit arhitecți sau conducători care sufereau de megalomanie. Atâtea clădiri impunătoare…

În linii generale, nu am văzut prea multe, mai cu seamă în detaliu… Pentru turism ar fi binevenite 2-3 zile separate, altădată. 😀 Acum am încercat să profit din ceea ce se putea. 🙂 În exact două zile, ce au trecut cît ai spune „București”.

Ah,da, întrebarea…! M-am îndrăgostit? 

Din cele cititite de mai sus, deși nu foarte explicit, cred că e aproape clar… Bucureștiul e un oraș frumos, dar nu e genul de orașe pe care le prefer.

Orașele mele de suflet sunt cele mici cu mulți pietoni și nu mașini, cu mulți copaci și iarbă și nu cu asfalt, cu clădiri mici și nu cu clădiri gigantice, cu arhitectură deosebită și elemente clare de tradițional. Orașe cu aer romantic și cuceritor: Verona, Peschiera del Garda, Bergamo, Bellagio, Lugano, Iași. Voi completa lista încetișor… 😉

Nu a fost dragoste la prima vedere, dar poate mai trec o dată! 😀 <3

Fotografii prea multe nu am, din păcate!