Acum două săptămîni postasem niște fotografii pe facebook și scriam entuziasmată că a fost prima mea experiență la pescuit și că am prins… 14 pești. Da! Așa mă bucuram eu atunci. Deși, și acum cînd îmi amintesc încă mă simt mîndră. 😉

Dar, să vă zic cîteva impresii despre această experiență.

Pescuitul în primul rînd se asociază cu bărbații, e meserie/hobby pentru bărbați, dar bine nu avem anumite legi referitor la aceasta. Aașa a fost încă în epoca antică. De pe atunci bărbații erau vînători și pescari, acestea erau meserii de baza, iar acum vorbim mai mult de niște pasiuni. 🙂

Am avut și eu norocul și plăcerea de a fi invitată la un pescuit în zi de sîmbătă, eu fiind unicul pescar începător de acolo. Cel mai greu pentru mine a fost… ce credeți?! Probabil ați ghicit! Trezirea la 3.30 dimineață, cînd e somnul mai dulce și încă sîmbătă… Aceasta era cel mai greu, gîndul că e sîmbătă și am dormit doar aproape 4 ore…. Eeeeeei! Dar vorba ceea, n-a murit nimeni, ba chiar nici nu am regretat.

Pe la orele 5.00 eram deja pe malul lacului, unul mare și dominat de aburii zorilor. Întreba cineva unde e acel iaz. E în Leova, locul meu de baștină. 

Soarele a apărut abia pe la 6 și un pic și apoi a mai fost răpit periodic de cîțiva nori geloși probabil. 🙂

Pescuitul a fost în totalitate manual, cu ustensile din astea făcute cu lemn, stuf, fire rezistente speciale și momeală, desigur, din cele ce le place peștilor și de care pregătesc pescarii profesionișți. După instalarea tuturor „capcanelor” era cam ora 7.00. Bună dimineațaaaa!!! 🙂

Nu, nu cafea! De data aceasta ceai fierbinte din termos și plăcinte și încă o masă, da masă!, pescarii cu experiență au de toate, chiar și masă pe malul lacului, plină cu de toate, un adevărat prînz copios doar că dis-de-dimineață. Dar nu știu cum, în  natură și pofta de mîncare știe să se impună, ori că organismul se pregătea de efort :)))

Ei, și a venit momentul. Am primit o explicație și încă una, un exemplu live și… hai încearcă. Și nu, primul am avut nevoie totuși de ajutor… după care cum rîdeau ceilalți, norocul începătorului… pește după pește. Nu zic minciuni, pentru că nu-s pescar pescar. 😀 Și, tot așa pînă am obosit. După vreo 5 pești aduși la mal deja aveam impresia că pescuiesc de ehehehhe…. și nu de mai puțin de o oră. 

Ce să zic, mi-a plăcut. Un mod de a te odihni activ. Și ce plăcere și ce adrenalină și entuziasm să vezi cum faci ceva și dă rezultate. Cel mai mare pește prins a fost cam de 6-7 sute grame. Bine, zic eu, ca din prima. Eu sînt mulțumită. Acum înțeleg de ce tare mulți bărbați merg la pescuit, merg ziua întreagă. Numai că au ei o problemă… peștele pe care îl aduc acasă nici nu îl gustă. 😀 Știu eu, sînt fiică de pescar. 😉

Și totuși, peștele prăjit cu mămăligăăă, și cînd știi că e  adus  și pregătit de tine e ceva! E o experiență frumoasă, utilă și energizantă!  😀