Fără categorie

Poveste: Băiatul care se credea “macho” sau poate chiar era…(Partea II)

11/12/2012

eleŞi s-au dus ei fiecare în drumul lui. Seara devenea mai accentuată, oraşul prindea o doză de romantism format din linişte, întuneric, luminiţe multicolore şi căldură în sufletele orăşenilor.

Buuună, Irina!, îşi salută ea prietena pe care nu o văzuse de multă vreme şi o sărută pe obrajii pişcaţi de frigul uşor lăsat pe seară.

Buuuunăăă, zice Irina, aşa dor mi- era!

Fetele au mers într-o cafenea, au comandat cîte o ciocolată fierbinte şi au început să discute de toate, vrute şi nevrute, ca între fete.

Au început de la universitate, activităţi, muncă, desigur haine şi… băieţi.

Irina era o persoană împlinită era într-o relaţie de mai bine de un an, totul decurgea bine, aveau planuri măreţe şi chiar nu erau probleme…

Pe cînd, Daria, eroina nostră cam era într-o situaţie mai complicată, nu-i prea mergea cu băieţii, deşi era naivă, problema ei era că ea greu ceda şi se lăsa cucerită, astfel că unii renunţau chiar înainte ca ea să accepte . 😀

Şi, deci cum vă merge?, zise ea către Irina. Aceasta zîmbind, zice foarte bine şi sunt foarte fericită. Dar tu, ceva nou?!

Eeeeeei….!, zise Daria. Nu, nimic. Adic[ au mai fost nişte tentative, dar nimic bun, ba e de peste hotare, ba nu îmi place cum se îmbracă, ba nu e suficient de înalt, ba e neserios… hmmm, ba eu nu mă pot hotărî! Greu!, zise ea şi rîde.

Şi încep a rîde amîndouă şi a-şi aduce aminte prin cîte au trecut şi cum erau cu ani în urmă şi au discutat pînă tîrziu.

Printre altele, înainte a pleca, Daria îşi aminteşte şi de „dobitocul” care i-a rupt brăţara.

Şi chiar i-ai dat numărul?!, întrebă Irina.

Da… nu ştiam ce să fac, dar poate îmi întoarce brăţara, că tare îngîmfat nici scuze nu şi-a cerut, dar dacă nu, atunci nu…

Şi cum îl cheamă? Ce-i cu el? De unde-i ?

Nu ştiu, zise Daria. Eram atît de nervoasă că nu m-a interesat. Şi oricum nu contează, contează doar că mi-a distrus brăţara mea care era atît de preţioasă pentru mine… zise ea dezamăgită.

Mdaaa… suspină Irina, rău…!

Şi fetele porniră împreună într-o plimbare prin parc, iar apoi fiecare pe la casa ei.

Era seara tîrziu, pe străzi era linişte…oraşul adormea încet, încet… urma o noua zi şi pentru unii  o nouă viaţă…

Detalii în următoarea parte 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *