Offline

Povestea celor 2 prieteni: o fata si un baiat! Marele Final!

22/10/2012

>>Se întuneca afară… se întuneca și sufletul ei, dar undeva mai ardea o mică speranță. În sinea ei, se gîndea, că asta e…așa a fost să fie!

Ea plecase ochii în jos, pierdută în gînduri și zîmbea ușor de la gluma pe care o făcuse el mai devreme, era…atît de ireal, dar atît de plăcut! Ehhh…

El o privi… și ea privi spre el! Acum tăceau, simțeau că se produse o ruptură și că era nevoie de ceva că să umple golul, dar ce…?!

Se făcea mai frig… el o întrebă dacă nu îi e frig, iar ea…desigur nu! Chiar să îi fi fost… era prea încăpățînată și mîndră ca să recunoască, plus în situația în care prietenia lor nu mai cum era, era ca un pod peste o prăpastie, fie ură și sfîrșit, fie dragoste și sfîrșit…:) Prima variantă nu era dorită nici de unul, iar a doua… știți și voi!

Era trecut de șapte…era noapte și frig, Centrul era la fel de gălăgios…ei, însă, erau mai tăcuți…

El se opri în fața ei, o privi îndelung cu atîta dorință… trecuse atîta timp, dar nu se schimbase nimic…aceleași sentimente, aceiași oameni, aceeași prietenie care se pierduse pe fonul unei iubiri neîmpărtășite.

Îl privea și ea, deși cu greu, mai ușor ar fi fost să nu îl privească… pentru că durea, sufletul durea…

El îi zise, și, nu mă întrebi sunt fericit, o iubesc, mă iubește?!

Ea a devenit imediat revoltată, privirea a dat-o de gol…presupun că ești! zise ea tare, după care continua ușor, te-ai schimbat, te-ai maturizat, ești mult mai sigur pe stine, arăți mai bine…cred că ea te-a determinat să devii așa!

Așa crezi?! zise el… și tace. 

Ea zise…Da…de toate e cineva vinovat, vinovat pentru bine sau rău, indiferent…

Da ai dreptate, ea e de vină… Ea e! Mi-a provocat atîta rău și atîta bine  în același timp! Ea mi-a fost alături în multe momente dificile și cînd a plecat, mi-a fost alături cu sufletul și cu vorbele ei  atît de umane. Din cauza ei am suferit și ea m-a provocat să devin mai bun. 

Din cauza ei am ajuns cine sunt astăzi și ei îi datorez multe. De la ea am învățat că trebuie să prețuiești fiecare clipă și că trebuie să vezi  partea pozitivă, doar și trebuie să crezi în bine și în aceea că totul va veni la timpul și momentul potrivit!

Ea vroia să îl întrerupă, dar el îi face semn cu mîna să nu zică nimic…

Și știu că după toate astea vei zice că seamănă cu tine și vei avea dreptate, pentru că ea…

De fapt, am fost implicat într-o relație care în scurt timp a luat sfîrșit, eu căutam în ea ceea ce găsisem în tine altădată și vroiam să te înlocuiesc, dar nu era corect! Am vorbit cu ea și cred că m-a înțeles…de mai bine de 3 luni sunt singur și am hotărît să nu mă mai implic în vreo relație pînă nu mă tratez de tine… Așa a fost!

Ea era mirată de ce auzise și nu știa cum să reacționeze…S-au întîmplat atîtea în cîteva ore…

Și…să mă ierți, zise el, pentru mai devreme! Dar o dată tu mi-ai tăiat răsuflarea și m-ai făcut să cad pe pămînt și să mă lovesc rău…De atunci îmi rămăsese o durere… și nu înțelegeam de ce…

Acum am vrut să văd cum vei reacționa tu…Și, am înțeles că despărțirea ne-a făcut bine și că tu nu mai ești indiferentă…

Ea tăcea…El o apucă ușor e talie, o apropia în grabă de el și… o sărută fără grabă…! Se contopiră nu numai buzele lor, dar și sufletele lor, și o dorință arzătoare care tocmai explodase… 

Era noapte, era cald…cald în sufletele lor, afară, însă, era frig! erau ei doi și lumea întreagă… și o prietenie, cer scuze, :D, o dragoste mai mult decît mare și un viitor mai mult decît luminos doar împreună, la bine și la greu!

Și au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți și astăzi, dacă vă străduiți, îi puteți întîlni, chiar printre voi și chiar în voi, doar trebuie să priviți atent! Aveți grijă cu cine prieteniți! 😀

P.S. Am pornit să scriu un articol depsre prietenia dintre o fată și un băiat, după care mi-a venit ideea de o povestioară, care inițial trebuia să sfîrșească din prima postare, apoi însă am prins gustul de a scrie și am scris…nu mai vedeam sfîrșitul, și chiar și de aici ar mai putea continua, poate anumite lucruri nu au fost prea bine redate, poate nu știu… sau desigur dacă veți solicita, o nuntă, ceva… 😀

Povestea a pornit de la un caz real, ideea reală, dar apoi e multă ficțiune, inspirație și muncă. Pe alocuri și voi m-ați înspirat și vă mulțumesc!

Va urma, totuși, articolul despre prietenie pe care de mult plănuiam! Vă mulțumesc că mi-ați citit și apreciat povestea!

Și daa…cred că da, voi mai scrie povești…! 😉

Cu drag,

Kriss

Only registered users can comment.

  1. Drăguţ! Din start ai pornit de la ideea că ambii privesc în aceeaşi direcţie (prietenie care lasă loc pentru mai mult decât prietenie), dar pentru viitor dacă tot spui că vei scrie poveşti să ţii cont de faptul că există situaţii în care unul priveşte prietenia strict ca prietenie, iar celălalt poate că-şi doreşte mai mult. Ori nu e posibil aşa ceva? (ce spune experienţa cercetării în teren). În acelaşi timp, pentru toate cele V părţi ai un Big LIke!

    1. total de acord cu tine1 Ba chiar, ma gindeam si la asemenea scenariu! Dar s-a intimplat sa fie cerut de cititori un sarut, un moment romantic…vroiau un final fericit. Desigur, era si varianta altui final…! Mult mai trist si departe de ceea ce au vrut si au primit romanticii!!! 🙂 S-ar putea vreodata sa redau si asta, dar stiu ca voi distruge multe „vise”… 🙂

      Un BIG THANKS tie! 😉

  2. Bravo. Nu tre continuare, lasa-i pe fiecare dintre cei ce au citit sa termine povestea, daca vor, desigur. O sa se piarda orice alt farmec daca continuarea va veni d la tine.
    La cat mai multe povestiri inspirate sa ai!

  3. De regulă contează ceea ce-şi doreşti autorul, de aceea îţi doresc pentru viitor, mai puţină influenţă şi fii ceea ce vrei să fii şi nu ceea ce se aşteaptă de la tine.

    1. pai, normal ca mi-am dorit si eu acest final…;) si ai dreptate si sa stii ca eu nu sunt usor de influientat! dor ca am vrut sa dau un alt fina decit cel care e in cazul real de la care pornisem! povesti cu zmei, nu altceva… 😀 multumesc ptr feedback!

      1. Eu sunt adeptul happy end-urilor, dar aceasta nu-i de ajuns pentru a avea parte de ele. Totuşi, istoria (povestea) relatată ce sfârşit a avut? (DA-DA sau DA-NU) Dacă e DA-NU, atunci cine se face vinovat de acest eşec al dragostei şi probabil al prieteniei?

        1. fiecare e fauritorul propriului destin! povestile ramin povesti, iar viata merge inainte si nu mai trebuie cautati vinovatii, tot ce se face se face spre bine! 😉

Dă-i un răspuns lui kriss Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *