>>Se întuneca afară… se întuneca și sufletul ei, dar undeva mai ardea o mică speranță. În sinea ei, se gîndea, că asta e…așa a fost să fie!

Ea plecase ochii în jos, pierdută în gînduri și zîmbea ușor de la gluma pe care o făcuse el mai devreme, era…atît de ireal, dar atît de plăcut! Ehhh…

El o privi… și ea privi spre el! Acum tăceau, simțeau că se produse o ruptură și că era nevoie de ceva că să umple golul, dar ce…?!

Se făcea mai frig… el o întrebă dacă nu îi e frig, iar ea…desigur nu! Chiar să îi fi fost… era prea încăpățînată și mîndră ca să recunoască, plus în situația în care prietenia lor nu mai cum era, era ca un pod peste o prăpastie, fie ură și sfîrșit, fie dragoste și sfîrșit…:) Prima variantă nu era dorită nici de unul, iar a doua… știți și voi!

Era trecut de șapte…era noapte și frig, Centrul era la fel de gălăgios…ei, însă, erau mai tăcuți…

El se opri în fața ei, o privi îndelung cu atîta dorință… trecuse atîta timp, dar nu se schimbase nimic…aceleași sentimente, aceiași oameni, aceeași prietenie care se pierduse pe fonul unei iubiri neîmpărtășite.

Îl privea și ea, deși cu greu, mai ușor ar fi fost să nu îl privească… pentru că durea, sufletul durea…

El îi zise, și, nu mă întrebi sunt fericit, o iubesc, mă iubește?!

Ea a devenit imediat revoltată, privirea a dat-o de gol…presupun că ești! zise ea tare, după care continua ușor, te-ai schimbat, te-ai maturizat, ești mult mai sigur pe stine, arăți mai bine…cred că ea te-a determinat să devii așa!

Așa crezi?! zise el… și tace. 

Ea zise…Da…de toate e cineva vinovat, vinovat pentru bine sau rău, indiferent…

Da ai dreptate, ea e de vină… Ea e! Mi-a provocat atîta rău și atîta bine  în același timp! Ea mi-a fost alături în multe momente dificile și cînd a plecat, mi-a fost alături cu sufletul și cu vorbele ei  atît de umane. Din cauza ei am suferit și ea m-a provocat să devin mai bun. 

Din cauza ei am ajuns cine sunt astăzi și ei îi datorez multe. De la ea am învățat că trebuie să prețuiești fiecare clipă și că trebuie să vezi  partea pozitivă, doar și trebuie să crezi în bine și în aceea că totul va veni la timpul și momentul potrivit!

Ea vroia să îl întrerupă, dar el îi face semn cu mîna să nu zică nimic…

Și știu că după toate astea vei zice că seamănă cu tine și vei avea dreptate, pentru că ea…

De fapt, am fost implicat într-o relație care în scurt timp a luat sfîrșit, eu căutam în ea ceea ce găsisem în tine altădată și vroiam să te înlocuiesc, dar nu era corect! Am vorbit cu ea și cred că m-a înțeles…de mai bine de 3 luni sunt singur și am hotărît să nu mă mai implic în vreo relație pînă nu mă tratez de tine… Așa a fost!

Ea era mirată de ce auzise și nu știa cum să reacționeze…S-au întîmplat atîtea în cîteva ore…

Și…să mă ierți, zise el, pentru mai devreme! Dar o dată tu mi-ai tăiat răsuflarea și m-ai făcut să cad pe pămînt și să mă lovesc rău…De atunci îmi rămăsese o durere… și nu înțelegeam de ce…

Acum am vrut să văd cum vei reacționa tu…Și, am înțeles că despărțirea ne-a făcut bine și că tu nu mai ești indiferentă…

Ea tăcea…El o apucă ușor e talie, o apropia în grabă de el și… o sărută fără grabă…! Se contopiră nu numai buzele lor, dar și sufletele lor, și o dorință arzătoare care tocmai explodase… 

Era noapte, era cald…cald în sufletele lor, afară, însă, era frig! erau ei doi și lumea întreagă… și o prietenie, cer scuze, :D, o dragoste mai mult decît mare și un viitor mai mult decît luminos doar împreună, la bine și la greu!

Și au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți și astăzi, dacă vă străduiți, îi puteți întîlni, chiar printre voi și chiar în voi, doar trebuie să priviți atent! Aveți grijă cu cine prieteniți! 😀

P.S. Am pornit să scriu un articol depsre prietenia dintre o fată și un băiat, după care mi-a venit ideea de o povestioară, care inițial trebuia să sfîrșească din prima postare, apoi însă am prins gustul de a scrie și am scris…nu mai vedeam sfîrșitul, și chiar și de aici ar mai putea continua, poate anumite lucruri nu au fost prea bine redate, poate nu știu… sau desigur dacă veți solicita, o nuntă, ceva… 😀

Povestea a pornit de la un caz real, ideea reală, dar apoi e multă ficțiune, inspirație și muncă. Pe alocuri și voi m-ați înspirat și vă mulțumesc!

Va urma, totuși, articolul despre prietenie pe care de mult plănuiam! Vă mulțumesc că mi-ați citit și apreciat povestea!

Și daa…cred că da, voi mai scrie povești…! 😉

Cu drag,

Kriss