Pentru a vă aminti cu ce s- a sfîrşit partea trecută: http://kristinagurez.wordpress.com/2013/01/01/poveste-baiatul-care-se-credea-macho-sau-poate-chiar-erapartea-iv/  Şi continuăm….

Daria, stai… Daria…  strigă Alexandru care în acelaşi moment înţelesese că e în zadar.

Daria a mers mai departe făcîndu- se că nu aude. Era mîndră de firea ei şi acum, mergea cu capul sus, dar cu lacrimi în capătul ochilor. El a avut atîta tupeu, se simţea ofensată… nu era corect, nu înţelegea pentru ce să te joci de- ascunselea.

El… şi el nu se simţea bine, poate niciodată în viaţă nu simţise aşa, nu era vorba de fluturi… Era vorba că pe el nu îl refuza nici o fată, el obţinea pe care şi-o dorea şi ce îşi dorea. Arăta bine plus completat de un stil de îmbrăcăminte de bun gust, manierat şi politicos, îndrăzneţ şi cu simţul umorului.

Era oarecum confuz. Cum e posibil să îl refuze cineva? În aşa mod şi de la aşa prostie?

Parcă simţea că i-a fost calcată mîndria lui şi că toată acea istoria a lui de mare cuceritor, de macho se spulberase într- o secundă. Cum e posibil să primeşti un refuz… probabil acest fapt nu îl va uita vreodată.

Mda… se gîndi el şi merse spre casă. Nici trist, nici fericit, doar obosit şi confuz.

Daria se simţi afectată, deşi, mă rog, era un străin trece, problema era că o zi întreagă trebuia să fie practic, împreună alături de cei mai buni prieteni ai lor, dar cum să facă asta…

Se gîndea deja şi cum o convingă pe Irină să numească pe altcineva, era atît de greu pentru că în acelaşi timp era atît de mindră că era domnişoara de onoare a celei mai bune prietene ale sale. Dificil…

A doua zi  merge la Irina, pregătirile eru pe ultima sută de metri. Ea tocmai proba rochia, care era atît de albă, de frumoasă, de fină… ca o prinţesă arătă şi atît de fericită. Erau ambele fericite, doar că Daria căuta ceva să înceapă vorba despre…

Am aflat de la Andrei, că te-ai văzut cu Alexandru şi că nu a mers ceva. El nu mi- a dat detalii a zis doar că mă avertizează şi că Alexandru îşi face griji să nu apară probleme, zise Irina.

Ha… ce glumă! Îşi face griji, să îşi facă… Daaaa…  eu tocmai vroiam să vorbim!, zise Daria ironic şi puţin tristă.

Daria, nici să nu te gîndeşti, vino cu cineva, el va veni cu cineva şi gata, în mare parte nici nu e mare lucru, doar să ne fiţi alături, ştiţi cît e de important pentru noi, zise Irina pe un ton convingător.

Bine, aşa să fie, eu vreau să fiu lîngă tine, dar … şi îi povesti tot ce şi cum şi de unde pînă unde. Întîmplare întîmplătoare nu alta. 😀

Oricum eu voi veni singură, zise Daria cu puţin regret.

Păi, nu ştiu, el dacă vine cu cineva… în fine, vedem noi, spune Irina şi o îmbrăţişează emoţionată pe Daria.

Şi să ştii că el i-a zis lui Andrei că dacă e nevoie renunţă el pentru că oricum va fi la eveniment.

Daria făcu nişte ochi măşcaţi  şi zîmbi şi zise că nu e nevoie. Dar în gînd îşi zise că nu prea crede, nu e în stare el de aşa ceva, nu aceasta era impresia pe care o lăsase din prima şi drept că a doua oară practic nici nu a ascultat, nici nimic…

Mai erau doar 5 zile pînă la nuntă, duminică era ziua cea mare, o zi fierbinte de iulie.