Vinăria „Mileștii Mici” sau Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileștii Mici” (denumire oficială) era de multă vreme pe lista mea de „bifat” 😀 prin Moldova, însă, probabil că, nu mi-am dat interesul prea tare în acest sens, or când am văzut cât e de aproape de Chișinău am fost plăcut surprinsă. Am mers acolo de Ziua Independenței, de ziua portalului TRIBUNA.md – 7 ani de la fondare, împreună cu colegii.
Se află la 30 de kilometri de capitală, în raionul Ialoveni. Mergeți pe traseul Chișinău-Ialoveni, pe strada centrală din Ialoveni și la sensul giratoriu (din capăt) vedeți indicatorul „Mileștii Mici”, mergeți în acea direcție și sunteți, practic, acolo. Cu mașina e vreo 30 de minute, cred, nu am calculat exact. Drumul e bunișor.
Excursia prin galeriile subterane se face cu mașina (transportul clientului), pentru că distanțele sunt mari și e rece, iar la anumite obiective vizitatorii se opresc și admiră, dar și ascultă ghidul. Aceasta durează aproximativ 40 de minute. Dacă e vară, e bine să aveți o bluză cu mânecă, în cazul în care nu sunteți tare fierbinți 😀
Lungimea totală a galeriilor constituie 200 km, dintre care circa 55 km sunt utilizate – deci, doar dintre cei 55 de kilometri veți descoperi în timpul excursiei. Adâncimea sau înălțimea variază de la 30 la 85 de metri. Acolo veți vedea butoaiele uriașe de stejar, însă în ele nu se păstrează vin, deoarece zgomotul mașinilor și gazele de eșapament ar dăuna licorii de struguri. Acestea au fost asamblate la întreprindere în anii ’70-80, lemnul fiind importat din Rusia si Ucraina. Capacitatea lor variază de la 6000 la 20000 litri de vin. Veți face și un popas – primul, la cascada săpată în piatră. Veți vizita cea mai lungă galerie – „stradă”, unde se păstrează sticlele de vin și, totodată, o să vedeți și peretele după care se păstrează doar câteva sticle de vin deosebit și care are câteva tone 🙂 – în anul 1985, odată cu Legea Prohibiției, Gorbaciov a dispus distrugerea tuturor podgoriilor de vie și a vinurilor din Uniunea Sovietică, însă, cei de la Milești au găsit soluția – au construit o cameră secretă și au depozitat 50 de mii de sticle cu vin, după un perete care se deschide cu ajutorul unui buton, însă asta se întâmplă foarte rar. Astăzi mai sunt aproximativ 10 mii de sticle. Să știți că puteți să beneficiați de propria cază cu vinuri în galeriile de la „Mileștii Mici”, contra unei taxe, iar vinurile permise sunt, evident, doar „Mileștii Mici”.
Combinatul dispune de o colecţie de vinuri care a marcat faima întreprinderii pe piaţa internă şi pe arena internaţională a vinurilor. În luna august a anului 2005, ,,Colecţia de Aur” Mileştii Mici a fost recunoscută de Guinness World Records drept cea mai mare colecţie de vinuri din lume şi numără circa 1,5 mln. de sticle. Tot în același an a fost declarată de Parlamentul RM „Patrimoniu Cultural-Naţional al Republicii Moldova. Cel mai vechi vin „Mileștii Mici” datează din 1972, potrivit site-ului oficial al vinăriei.
Vinurile. Am degustat 4 vinuri: Traminer din 1988, Rose din 2012, Codru din anul declarării Independenței RM și Mărgaritar din 2006. Mi-a plăcut vinul alb și cel rose, adică primul și al doilea :). Totuși, problema vinurilor „Mileștii Mici” e buchetul și asta se explică prin faptul că vinul e păstrat în butoaie și îmbuteliat când e cazul, acesta nu e păstrat în sticle precum fac alte vinării. Dar și prețul vinurilor e mai mic decât al altor vinării, este un anumit echilibru între preț-calitate. Dar, gusturile nu se discută 😀 Vinurile pot fi cumpărate, pe loc, în magazin, la finalul excursiei.
Bucatele. Sunt tradiționale moldovenești: zeamă, tocăniță de carne, plăcinte, legume, carne și brânzeturi (în dependență de Programul de Degustare ales). Mâncarea e bună. Dar putem să revenim la propoziția de mai sus cu gusturile 🙂
Prețurile pentru excursii, degustări cu bucate sau fără etc., le găsiți aici. Desigur că, cel mai bine e să faceți programare pentru excursie.
Dacă vă recomand? Sigur că vă recomand să descoperiți o vinărie sau încă o vinărie din Moldova, mai cu seamă una care e în Guiness Book, poate nu, neapărat, o să vă placă mai mult decât altfele, însă e o experiență ce merită trăită timp de vreo 2 ore, într-o zi liberă 🙂
