Scriam prin iunie, din Kiev, fiind copleșită de impresii frumoase atunci pe moment și nu numai. Începuse o poveste frumoasă, care a și cam luat sfîrșit, din păcate.

Au trecut deja aproape trei săptămîni și eu în sfîrșit am găsit timpul necesar pentru a scrie pe îndelete toate gîndurile mele în contextul poveștii de a deveni lider. 

În perioada 22- 28, în Varșovia, am fost implicată într-un trainning solicitant, dar foarte interesant. Cred că dacă ați accesat acest link ați fost interesat să știți mai multe despre această școală. Iată, de ce, vă propun să vedeți întîi programul după care voi face unele comentarii și voi împărtăși detalii din experiența de a deveni lider politic sau mă rog,…din această experiență. 🙂

Poate ați fost uimit sau poate nu. 🙂 Am avut un program solicitant, care de multe ori începea cu trezitul la 6.40 și cu mersul în pătuț după 12, uneori 1 și alteori 2 (în ultima noapte de campanie electorală :)), despre campanie cred că ar fi bine dacă aș scrie un articol separat, nu de alta dar acolo chiar sînt multe se spus.

În Varșovia am muncit mult mai mult decît în Kiev, dar a fost mult mai interesant. Am avut numeroase stydy visits. Ne-am întîlnit cu deputați din Sejmul polonez, cu parlamentari europeni, ba chiar cu parlamentarul european din Polonia care se ocupă în mare parte de cooperarea țării noastre cu UE. Un tip tare interesant, tare deschis și care nici măcar nu știa că este înregistrat… la final a aflat. 🙂 

Am fost în Parlamentul lor, la Președinție, ne-am întîlnit cu consilierul Președintelui – un om-legendă, care a povestit instorii foarte interesante.

Am fost la Ambasada SUA din Varșovia. Ei. 🙂 Prima indignare. Prima dată am văzut oameni într-o ambasadă care se privesc, zîmbesc și la fiecare întrebare zic „bună întrebare” și după care se bîlbîie neștiind ce să zică. 

Una din zile mi-a plăcut la nebunie. De fapt, mai toate. S-a încheiat cu vizita în redacția unei reviste. Acolo am avut parte de un impresionant panel disscusion. Doi redactori-șefi de reviste politice au fost provocați cu întrebări tipice de politică, jurnalism și bani… Plus concurența dintre ei. 🙂 I have enjoyed a lot!

De altfel, dacă așscrie despre fiecare vizită…. ar trebui cîteva zeci de pagini, cred. 

Da,încă, ceva am participat și la Human Dimension Implementation Meeting 2013 (întrunire anuală)- Libertatea de exprimare, presă și informație liberă și cele mai buni practice de a proteja jurnaliștii.

Aceată tematică m-a vizat direct respectiv am asistat la întrunirea de la OSCE, unde au participat peste 60 de țări. Ceva nou. 

Apoi, ce să mai zic….

Daaaa, în una din zile am învățat cum se face un Oxford debate, iar în una din seri am asistat la unul. Show adevărat. Colegii s-au descurcat foarte bine. A fost chiar frumos.

Trebuie să mai notez și jocul în echipă în prima seară, pe timp de noapte, prin pădurea de alături, doar cu niște lanternuțe și căutînd indicii ca să îl găsim pe Dracula. 😀 Nu e glumă. Între 22- 23 noi căutam indicii. 🙂

Despre campania electorală și despre munca depusă, dar și rezultatele, mă gîndesc, totuși, să las pentru alt articol deși nu știu cît de interesant va fi. 🙂

Totuși, unele dintre cele mai frumoase lucruri nu au fost doar sesiunile de trainning și vizitele de studiu, ci însăși momentele petrecute cu oamenii pe care îi știam deja din Kiev și cu care stabilisem niște legături. Glume multe, zîmbete, distracție și Mafia- jocul, nu mafia siciliană. 😀

Ultima seară a fost una extrem de veselă, dar și tristuță… A fost ultima, dar am avut parte de petrecere tipic poloneză. Muzică și dansuri. am dansat toți fiind conduși de un prof. A fost vesel, memorabil.

Despre bucatele poloneze voi scrie în alt articol, unde vor fi și foto mai deosebite, adică bucate mai deosebite. 🙂

Am absolvit frumos această școală. Cu multe cunoștințe, informații noi, prieteni, contacte, impresii, emoții, perspective și planuri! Nu am devenit încă lider, dar am mai făcut un pas spre. Datorită proiectului, am văzut trei capitale – Kiev, Varșovia și Viena. Trei orașe frumoase. Trei culturi unice. Păcat că
au fost doar două părți și gata. Deja sînt în căutare de noi proiecte.

Acasă am venit cu multe fotografii, diplomă de absolvent, amintiri frumoase cu magneți pentru frigider 🙂 un plic- moștenire, în care colegii și-au exprimat opinia despre mine, interesantă chestie… și desigur, cu multă experiență, în mai multe aspecte. Am venit cu un bagaj megaplin și la propriu și la figurat! Happy end!… pentru că dacă nu e happy, nu e end! 😉