Orașul Efes a fost pentru mine punctul culminant al vacanței pe care am petrecut-o la mijloc de iulie în Bodrum. Bodrumul e superb, dar Efesul e fascinant, pentru că-ți deschide ușa către o altă epocă, altă lume – cea antică. 

Efes și Pammukale erau de mult pe lista mea cu destinații, când vine vorba de Turcia, unde am fost de multe ori, însă din Antalya trebuie să te pornești pe la 4 dimineața și să vii seara pe la 22, pe când din Bodrum am plecat la 7 dimineața și la 18 eram deja la hotel. Așa că, nu a fost extrem de obositor 🙂 Iar marele avantaj e că în Izmir (unde e Efesul) și în Bodrum temperaturile sunt mai mult decât suportabile, doar că mergi în soare direct câteva ore.

Cu câteva săptămâni înainte de vacanță, aflasem de posibilitatea „atât de aproape” de a merge la Efes, așa că am deschis Instagram-ul și am citit și câteva articole. Fotografiile la Biblioteca lui Celsus m-au convins că vreau și eu acolo unde toți se fotografiază. Căci pare ireal, dar e real. M-am convins 🙂

La Efes am mers singură, însă parte a unui grup de turiști curioși. Excursia am luat-o de la o agenție locală, care face a făcut și transferul aeroport-hotel. A costat 55 de euro. A inclus transport tur-retur, mic dejun, prânz și intrarea în oraș. Totul alături de un ghid, care, de altfel, a redat foarte bine istoria vechilor timpuri și ne-a teleportat cu minim 2 000 de ani în urmă. Căci dacă mergi fără ghid, neapărat trebuie să optezi pentru ghid audio, altfel nu vei înțelege prea bine ce și cum a fost, ce s-a păstrat și ce e restaurat.

Pentru excursie ar fi bine să țineți cont de câteva lucruri:

1. îmbrăcați-vă comod, evident. Luați o cămașă cu mânecă lungă și chipiu/pălărie. E vorba de minim 3 ore în soare direct.
2. luați și crema de protecție solară, pentru mâini, picioare (dacă-s goale) și pentru nas 😀 dacă nu vreți să vă pârjoliți.
3. mesele nu includ băuturile și apa în Efes se vinde doar la intrare/ieșire, iar pe teritoriu e un singur punct, plus și drumul e lung, așa că luați apă cu voi. Cel puțin pentru prima etapă.
4. încălțați pantofi sport sau sandale cu talpă care nu lunecă, și comode să fie. Drumul prin oraș e cu pământ, pietriș, iar prin centru e o stradă de marmură – „strada aristocraților”, pe care poți să și cazi foarte ușor 🙂
5. înarmați-vă cu multă curiozitate, pentru a descoperi locul în toată splendoarea, și cu răbdare, or drumul durează peste 3 ore într-o singură direcție.
6. și 😀 dacă aveți, luați cu voi un fotograf 😀 că e greu fără unul de încredere 😀 Eu am fost nevoită să mă descurc 😀 ca să nu ratez cele mai tari locuri și peisaje)

Efesul este al doilea cel mai mare oraș antic, primul fiind Roma (pe care eu încă nu am văzut-o, dar trebuie să mă conving :D). Acesta, astăzi, e situat pe coasta de vest a Asiei Mici, la sud de Izmir, alături de localitatea Selçuk. A fost întemeiat în secolul XI î.Hr. de coloniști ionieni (greci), devenind în cursul timpului unul din cele mai dezvoltate centre religioase și comerciale, potrivit wikipedia.org. S-a aflat, rând pe rând, sub diferite ocupații străine. A fost ocupat de romani în anul 133 d.Hr., devenind capitala provinciei romane Asia. În anul 1330 a fost cucerit de turci. Efesul a fost și cel mai mare oraș-port din Asia, însă, cu timpul, Marea Mediterană s-a retras și importanța acestuia ca și port a decăzut.

Orașul ar fi fost populat de-a lungul a 9000 de ani. Primele așezări umane pe teritoriul acestui oraș au apărut în perioada neolitică, în epoca uneltelor din piatră prelucrate, în anii 6000 î. H..

Arheologii au descoperit ruinele orașului începând cu anul 1910, iar în 2015 Efesul a intrat în patrimoniul UNESCO. O mare parte a orașului e încă în pământ…

Aș împărți Efes-ul în 5 puncte importante și în ordinea în care am mers, de la intrarea de sus:

Primul e așa-zisul parlament sau odeon, acolo unde aveau loc adunările și unde se decideau subiectele importante pentru oraș. Este un amfiteatru, de dimensiuni mici, dar cu acustică foarte bună. Locul e destul de bine păstrat, încă-și are forma istorică. Alături erau băile. Toți cei care veneau în oraș, mai ales la adunările politice, întâi mergeau și făceau baie, apoi treceau mai departe. Așa era regula. Tot în băi se duceau discuțiile neoficiale.

Templul zeiței Artemis din Efes este în imediata apropiere de parlament. Este una dintre cele 7 minuni ale lumii antice și a fost construit în secolul VI î.Hr.. A fost incendiat în anul 356 î.Hr., de un cetățean din Efes cu numele de Herostrat, din dorința de a deveni celebru, însă ulterior a fost reconstruit. Potrivit datelor, totuși, acesta ar fi fost distrus de cutremur. Dar istoria distrugerii nu e foarte clară. Astăzi nu puteți vedea decât niște pietre nici pe departe nu seamănă a ce fost, dar pentru asta trebuie de văzut imaginile de pe internet.

Strada aristocraților/nobililor/bogaților… După ce mergi pe lângă spital și pe lângă alte clădiri importante din oraș, ajungi pe „strada centrală” sau strada cu shopping din Efes. Aceasta este toată din marmură albă, de altfel așa erau mai multe străzi în perioada de glorie a orașului și multe case, clădiri erau cu marmură albă (noi în 2019 nu avem așa cevaL). Pe această stradă erau casele bogaților, iar la parterul caselor erau magazinele. Strategic, nu?! Casele săracilor, adică a celor de rând, erau amplasate mai sus, mai departe de magazine. În partea de sus a străzii, există o stâncă, de unde vederea e foarte bună și fotografiile încadrează toată strada plină de turiști astăzi și chiar se vede și impresionanta Bibliotecă a Lui Celsus.

Biblioteca lui Celsus. Mergând pe fosta alee cu magazine, veți mai vedea Fântâna lui Traian, Templul lui Hadrianus, iar pentru o taxă suplimentară veți putea vizita și casele bogaților. La finalul străzii, însă, e punctul culminant – Biblioteca, care a fost construită de fiul lui Celsus pe mormântul tatălui său –  Celsus Polemaenus, guvernator al Efesului. Biblioteca a fost construită în secolul al II-lea după Hristos și are 16 metri înălțime. Cele 4 statui: Sophia, care reprezintă înțelepciunea, Episteme – știința, Ennoia – inteligența și Arete – excelența, sunt înlocuite. Cele originale se găsesc în Muzeul de artă din Viena. Anume aici sunt cei mai mulți turiști concentrați și aici se fac cele mai multe fotografii, care se și publică (verificați pe Instagram :D). Locul e de-a dreptul spectaculos și sunt câteva poziții de unde poți face fotografii care să cuprindă clădirea întreagă. Am avut noroc de un ghid bun, care mi-a făcut fotografii reușite, după câteva tentative eșuate 😀

Amfiteatrul. Are 25 de mii de locuri și a fost construit o perioadă îndelungată, sub diferite conduceri. A fost pornit după modelul grec, adică întins pe orizontal, iar apoi l-au continuat romanii, construindu-l în înălțime, în trepte. Este imens, iar sunetele se transmit foarte bine, nu degeaba aici aveau loc adunările populare, dar și evenimentele culturale, luptele. Am înțeles că aici s-ar fi filmat și unele scene pentru filmul „Gladiatorul”, care apoi au fost prelucrate la computer) Alături de amfiteatru veți afla și despre fostul port cel mai mare pe vremuri în Asia, dar și despre „mall-ul” care, evident, nu mai există.

Tot pe traseul Biblioteca lui Celsus și Amfiteatru, veți vedea și un panou publicitar din epoca antică, se zice că ar fi primul sau printre primele. Panoul include un picior de femeie, piciorul stâng și o inimă cu înțepături – acesta arată că dacă mergi la stânga, vei avea parte de iubirea unei femei. Iar dacă mai exact, era direcția spre bordel sau cum se numea în vremea ceea…

Efesul mai este cunoscut și pentru evenimentele care au decis soarta creștinismului. Se zice că în Efes a activat o anumită perioadă apostolul Pavel, dar și Ioan Evanghelistul, care ar fi avut grijă de Fecioara Maria. unele informații din arhive spun că ea a locuit câțiva ani în Efes și ar fi murit acolo chiar, alții că a locuit câțiva ani, însă după moartea Apostolului Ioan a revenit în Ierusalem. e asemenea, la Efes au avut loc trei concilii (sinoade) bisericești: în 190 d.Hr. (conciliu convocat de Policrat pentru a fixa data sărbătoririi Paștelui), în 431 d.Hr. (sub împăratul Teodosiu al II-lea, la care s-a condamnat nestorianismul si s-a stabilit dogma întrupării lui Iisus Hristos) și în 449 d.Hr. (la care s-a susținut monofizitismul).

Tot, în Efes, în munți, ar fi fost găsită căsuța unde a locuit Fecioara Maria. Am fost și acolo, pentru că era un obiectiv inclus în excursie. Voi scrie într-un alt articol, deși nu planificam, dar acesta e cam lung și așa 🙂