>> Seara îşi intra în drepturi încet, încet…iar ei încă se plimbau, încă vorbeau şi zîmbeau şi se priveau de parcă ar fi dorit să recupereze tot acel timp pierdut…

Se opresc la un moment dat…parcă nu mai aveau ce să îşi zică. Îşi priveau ochii şi buzele, buzele…

Băiatul zise în grabă o întrebare, care de fiecare dată venea, în glumă, imediat după întrebarea ce faci… Şi, nu te măriţi încă?! şi zîmbeşte, deşi undeva în adîncul sufletului spera să nu primească un răspuns cu adevărat serios.

Ea tăcu pentru cîteva clipe şi zîmbi, m-aş mărita, dar cui îi trebuie una ca mine, răspunse ea, exact ca şi alte dăţi.

El zîmbi şi zise, dar dacă serios?!

Ea îi răspunse că pentru moment nu este implicată în nici o relaţie şi că toate vor fi la timpul lor.

La care, el zice, dar norocosul cela…

Care, zise ea, a fost şi a trecut, ambii eram prea ocupaţi pentru a ne vedea, ne vedeam destul de rar şi nu era lipsa de timp problema, nu era suficientă dorinţă, nu înpărtăşeam aceleaşi interese şi acealeaşi emoţii. A fost o experienţă bună, oricum…

El comfirmă şi zise că în totul trebuie de văzut doar partea pozitivă.

Dar tu, întrebă ea îndrăzneţ. Eu nu, încă nu şi nu cred că degrabă. 

De ce? Eşti singur? continuă ea cu acelaşi ton. 

Nu e timpul, zise el, dar…nu, nu sunt singur, spuse cu jumătate de gură.

Ea simţea o dezamăgire atît de profundă, dar zîmbi şi îi zise…vezi, ar, să nu uiţi să mă inviţi la nuntă!

El zîmbi, deşi simţea că totul ar fi putut fi altfel, ştia foaret bine ce simţea ea. Simţea… altădată i se întîmplase şi lui. 

Acum ea era atît de diferită, acum îl privea altfel şi al el nu se schimbase nimic… doar statutul de singur pînă într-o relaţie…aproape nimic!

Ambii tăcură pentru o clipă… Apoi, el continua…nu ştiu dacă te voi invita la nuntă şi tace…dorea să glumească, dar să nu rănească. Nu te voi invita pentru că tu vei fi acolo în rol principal… şi zîmbi! 😀

I se luminară ochii ei şi erau plini de speranţă, o speranţă pe care nici ea nu o înţelegea… era mai presus de gîndurile, principiile şi concepţiile ei. Nu înţelegea ce se întîmplă cu ea, dar se întîmpla…şi nu putea controla această situaţie nicicum… 🙂

Din  lipsă de timp nu am încheiat întîlnirea lor,

în postarea următoare neapărat va fi

Cu drag,

Kriss