După ce ne-am plimbat vreo 3 ore prin anticul, impresionantul Efes, ne-am îndreptat spre Casa Fecioarei Maria – care era inclusă în excursie. Am beneficiat de oportunitate, că altfel nu cred că ajungeam acolo. Locul acesta e foarte potrivit pentru cei care obișnuiesc să meargă la biserici, mănăstiri, ca să se roage. Ce-i drept, aici, deși nu îți interzice nimeni să stai și să te rogi, turiștii intră la fiecare câteva secunde, așa că mai degrabă e un obiectiv turistic… și poate pentru rugăciuni sunt unele ore mai potrivite. Noi am ajuns după ora 14.00…

Locul e unul plin de mister, cel puțin, istoriile și legendele despre această casă și prezența Fecioarei Maria în Efes spun mai multe lucruri, diferite și multe nici măcar nu au fost confirmate. Se zice că, atunci când era răstignit pe cruce, Isus a fost vizitat de Apostolul Ioan căruia i-a spus să aibă grijă de mama sa, Fecioara Maria. Cei doi au părăsit Ierusalimul și s-au stabilit în Efes, unde au locuit mai mulți ani, însă nu se știa exact unde. Unele surse afirmă că Maria a trăit acolo până la sfârșitul vieții, alte surse spun că, după moartea lui Ioan, ea a revenit la Ierusalim.

Totuși, Casa Fecioarei Maria nu a putut fi găsită ani buni și, în cele din urmă, în 1891 (după vreo 1800 de ani de la faptele istorice), a fost identificată printr-o minune, altă explicație nu e  – de o călugăriță care nu a fost niciodată în Efes, însă care a văzut locul în vis. Casa se află pe Muntele Privighetorii sau Bulbul Dagi – în turcă.

Iată aici, pe scurt, istoria (imaginea cu textul e preluată chiar de pe loc. Acolo sunt panouri în vreo 5 limbi, inclusiv română):

Mica biserică de astăzi a fost construită pe temelia casei Fecioarei Maria. Astăzi acest loc este considerat unul foarte important pentru creștinii din toată lumea, însă e vizitat și de localnici (turci) – din curiozitate, dar și din motiv că Isus și Fecioara Maria apar și-n Coran.

Biserica e împărțită în 2 camere – una are un altar, iar alta unde ar fi dormit Maica Domnului – este adăpostul unui izvor cu puteri tămăduitoare sau „izvorul minunilor”. În capelă puteți cumpăra lumânări – nu este un preț anume, dai atât cât te lasă inima, iar lumânările se aprind afară, alături, unde este un loc special amenajat. În caz că apare întrebarea, nu sunt obligatorii anumite ținute – gen acoperirea capului sau genunchilor, totuși, e recomandată o ținută decentă. Cel puțin – umeri acoperiți, dar așa cum turiștii vin din diferite locuri și despre aceste reguli nu se anunță, sunt cazuri diferite. Nu vă faceți griji, intrați și-n pantaloni scurți 🙂 Fotografiile sunt interzise în interior și este pază pe loc, așa că mai bine nici nu încercați.

În capătul curții unde se află Biserica și lumânările, există un magazin mic. Acolo se vând icoane, cărți cu rugăciuni, sticle goale pentru apa din izvor și altele.

Apoi, coborând câteva scări, ajungi la „izvorul minunilor”, despre care scriam mai sus. Acesta se desparte în 3 ape, după ce trece de temelia casei și se zice că: prima apă dă Sănătate, a doua – Dragoste, iar a treia – Bunăstare. Pentru că ghidul nu ne spusese despre asta și, gândind că, e aceeași apă peste tot – nu am băut din toate 😀 , ci din sănătate sau dragoste, nici nu mai țin minte exact, dar ambele-s bune. Iar apa rece de izvor de munte, la umbra pinilor și-n acel aer proaspăt, e tocmai ceea ce trebuia după ore bune de hoinăreală prin soarele de Izmir. Se zice că apa e și tămăduitoare și mulți chiar s-au lecuit aici… 

Imediat după aceste 3 izvoare, este „Zidul Dorințelor”. Acesta găzduiește, cred că, mii sau zeci de mii de bilețele, unde trecătorii și-au lăsat rugăciunile, dorințele. Am avut și eu noroc de oameni buni și am primit un bilețel și pix, și-am „agățat” dorința mea acolo. Aștept să se îndeplinească în curând O:) Căci nu e nimic ireal 😀

La ieșire de pe teritoriu sau la intrare (atunci când vii) este o cafenea pentru a lua masa sau a bea un ceai, dar și un magazin cu diferite tipuri de suveniruri. Se acceptă și lire, dolari, euro, card.

În prezent locul se află în grija călugărilor ordinului Sfântului Lazăr. Părinții slujesc Sfânta Liturghie în interiorul capelei, iar două maici din localitate citesc zilnic slujbele de la strană. În fiecare an, în ziua 15 august, de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, clerici ortodocși, catolici si musulmani conduc slujbele din capelă, această slujba fiind una dintre rarele ocazii în care cele trei confesiuni slujesc împreună, potrivit www.turismcultural.ro.

Să știți și că pe traseul dintre Efes și Selçuk, adică spre Casa Fecioarei Maria, veți întâlni și o statuie a Fecioarei, de câțiva metri. Aceasta a fost donată de Societatea Americană din Efes.

P.S. Fotografii cu mine nu veți vedea, pentru că nu am considerat necesar sau frumos să mă fotografiez pe fundalul locurilor sfinte…

Casa Fecioarei Maria din Efes se află în Patrimoniul UNESCO din 5 iulie 2015, în aceeași când a fost înregistrat și fascinantul oraș Efes.

Locul e unul de mare încărcătură emoțională și care aduce multă liniște în suflet și în gânduri. Din păcate, în realitate nu e atât de liniște, din cauza zecilor de turiști care vin și pleacă în permanență. Lucru care se întâmplă la numeroase biserici și mănăstiri din orașele turistice…