Sursă de inspirație: Tokyo, Shanghai, New York. Aplicare – Chișinău!

Deseori am asistat la discuții despre panourile publicitare din Chișinău. Și dac pe unii nu îi deranjează, alții consideră că ele trebuie demontate. Acum că primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă, a venit cu iniţiativa demontării panourilor de publicitate de pe principalele artere ale oraşului, care de la 1 iunie ar fi aplicată, am revenit la subiectul panourilor.

Analizând mai multe argumente pro și contra am constat niște chestii tare interesante, din datele Asociaţiei Agenţiilor de Publicitate din Moldova (AAPM), pe care până acuma nu le aflasem.

Știați că?!…:

  • în oraşul Chişinău sunt aproximativ 50 mii metri pătraţi de panouri publicitare.
  • pentru fiecare metru pătrat de panou publicitar se achită o taxă de 500 lei, atunci obţinem o sumă impunătoare – taxe locale de circa 25 mil. lei anual.
  • vînzările în domeniul panotajului publicitar stradal constituie anual circa 100 mil. lei,
  • agenţii economici din acest domeniu plătesc la bugetul de stat doar sub formă de TVA circa 16 milioane de lei, iar alte 7 milioane de lei se achită sub formă de impozit pe venit.
  • în această industrie activează circa 2 mii de oameni, care au un salariu lunar mediu de 4 500 lei, iar aceasta generează alte impozite în valoare totală de circa 4,7 mil. lei.
  • agenţiile de publicitate din acest domeniu nu activează într-un mediu închis, ci interacţionează cu alţi agenţi economici – unora le prestează servicii, iar în cazul altora sînt beneficiari de servicii.

Și dacă inițiativa lui Chirtoacă intră în vigoare, știți că?!…:

  • importanţi furnizorii de publicitate vor fi lipsiţi de o posibilitate destul de eficientă de a-şi promova serviciile şi produsele
  • consumatorii vor fi lipsiți de o sursă de informare destul de importantă, pentru unii fiind de bază
  • agenţii economici din industria panotajului stradal vor avea pierderi mari.Vânzările anuale ale acestui segment e de circa 12 mil. lei, iar aceasta înseamnă un venit la bugetul de stat în valoare de circa 5 mil. lei.
  • diminuarea cifrei lor de afaceri şi a impozitelor achitate de micile companii, dar şi, posibil, reducerea locurilor de muncă.

Conform datelor de referință, printr-un simplu calcul, valoarea totală a taxelor şi impozitelor achitate de agenţiile de publicitate stradală în fiecare an se ridică la circa 57-58 mil. lei, dintre care circa 25 mil. lei merg direct în bugetul municipiului Chişinău, iar restul – în bugetele republicane. Și desigur că din banii aceștia se achită serviciile sociale ale noastre. Pe de altă parte, cele 25 milioane de lei anual ar putea fi investite în imaginea capitalei. Nu? Cu siguranță, doar că banii trebuie gestionați corect și în interesul capitalei.

Din toate cele de mai sus înțelegem că panourile publicitare nu sunt și nici nu au fost cea mai mare problemă a orașului. Ce va soluționa demontarea panourilor atunci când capitala e plină de construcții neautorizate, când drumurile sunt distruse și când ceea ce necesită păstrare este distrus?! Am impresia că Chirtoacă încearcă să-și facă pe PR pe chestii simple, pe alocuri inutile…întâi Wi-fi în troleibuze, acum demontare de panouri…Până la urmă cât e de logic, după 8 ani de mandat să vii cu asemenea propunere fără o analiză clară de la cei responsabili, fără să înțelegi că vei lăsa șomeri peste 2 mii de oameni și vei priva bugetul municipal de 25 milioane de lei anual, nemaivorbind și de cel republican.

Și apropo, de atractivitate, frumusețe și perspectiva de destinație turistică sau cea de “capitală europeană”. Nu panourile publicitare (dacă asta ar fi unica problemă) fac orașul neatractiv. Uitați-vă de exemplu Tokyo, Shanghai și New York – unele dintre cele mai vizitate și dezvoltate orașe la nivel mondial. Acestea sunt împânzite de panouri publicitare și sunt suficient…chiar foarte foarte atractive. În 2014, pare-mi-se, Shanghai a fost cel mai vizitat oraș din lume. Sau să nu ne uităm mai departe, vedem Bucureștiul.

Nu știu exact ce a vrut să câștige primarul prin această decizie sau cine să câștige în urma acestei decizii, cert e că, problema trebuie analizată minuțios. Și oricum o asemenea inițiativă nu va schimba brusc atitudinea locuitorilor față de primar…sunt atâtea de făcut…

foto: guide.travel.ru

Chec de lâmâie

Destul de des experimentez anume la capitolul deserturi. Așa că, încerc diverse combinații de ingrediente, după inspirație 🙂

Ieri-seară muza a decis că e timpul de un Chec de lâmîie, foarte simplu de făcut și tare bunicel. Colegii de redacție au confirmat că e unul dintre cele mai bune de până acum 🙂

Așadar, e nevoie de 4-5 ouă, depinde cât de mare doriți să iasă.

200 g zahăr sau aproape un pahar, dar nu plin dacă nu vreți să fie foarte dulce.

250 g făină sau un pahar plin.

1 plic praf de coapt.

coaja de la o lămâie.

Se bat ouăle cu un praf de sare cu mixerul până se măresc în volum și devin ca o spumă. Adăugăm zahărul, batem până se omogenizează, apoi adăugăm coaja rasă de lâmâie – mixam! Ulterior, cernem făina ca să devină aerisită și să avem un desert pufos, și punem în făină și praful de copt.  Rezultatul omogenizat – la cuptor, 150-180 grade. Eu nu sunt neapărat omul măsurilor exacte așa că de obicei fac totul la ochi 🙂

Poftă bună!

chec chec1]

 

6 lucruri pe care să le faci cu o pijama

Probabil că, primul gând atunci când zici pijama e la somn și lene, dar dacă e să ne gândim mai bine, sunt multe alte lucruri pe care le putem face cu o pijama înafară de dormit.

Așadar, eu m-am gândit să vă propun o listă cu lucruri de făcut cu și într-o pijama.

Să dormi în ea. Dacă e pijama e somn, în primul rând, iar pentru un somn liniștit și cu vise colorate ai nevoie de o pijama caldă și frumoasă 🙂

Să o îmbraci. O îmbraci și o porți prin casă pentru că astfel vei simți că tot timpul petrecut în pijama e doar al tău și că nu ai obligații, dress-code sau alte cereri.

Să te bucuri de ea. Îmbraci o pijama și stai ziua întreagă (dacă e posibil) îmbrăcată în comoditate, culoare și liniște, și te bucuri că nu trebuie să o dai jos.

Să o dezbraci…:) Ca să îmbraci hainele de ieșit în oraș sau…vă las pe voi să continuați.

Să o faci cadou. O pijama e un cadou bun pentru orice situație și pentru oricine – femeie, bărbat, copii. Mai ales că se apropie 8 martie, o pijama poate fi un cadou ideal pentru mama, soția, fiica, sora, prietena ta. Și, desigur, cu orice altă ocazie pentru diverse vârste și gusturi.

Să o cumperi. Da, ca să faci toate cele de mai sus trebuie să cumperi întâi o pijama 🙂 Cele mai colorate, moi, din țesături naturale pijamale, dar și la prețuri accesibile, le găsești în magazinele Gloria – Unic, etajul 3; Gemeni, etajul 1; Zorile etajul 2. Vă recomand să urmăriți și pagina de facebook Gloria, pentru ca să cunoașteți toate ofertele și reducerile în timp util.

Iar dacă mai aveți idei de continuat lista, vă rog, în comentarii 😉

Cel mai greu e sã faci alegerea corectă! #GloriabyIradexTextil #pijama #bestchoice #happygirl

Фото опубликовано Travelgirl (@cristina_gurez)

pijama (3) pijama (4) pijama (6) pijama (7)  pijama (8) pijamaa

Thailanda: Piața plutitoare sau cum arată o piața pe apă

Thailanda nu doar că e Tărâmul Zâmbetelor, dar e și o destinație plină de locuri neobișnuite. De exemplu, piețele pe apă 🙂 Am auzit de ele doar de prin cărțile despre civilizații sau am văzut prin filme 🙂

Piața e piață, da, acolo se vinde și se cumpără, doar că piețele plutitoare sunt amplasate pe apă și mergi pe trecerile înguste sau chiar cu barca pentru a străbate întreaga piață. Am fost la piața plutitoare  – Floating Market din Ayutthaya, la 70 de km de Bangkok, fiind în excursia despre care am scris anterior

Thailandezii, totuși, spun că adevărata Floating Market este chiar în capitală, shopping-ul făcându-se exclusiv pe apă, adică pe și între bărci. Nu am ajuns acolo, dar dacă ei spun, probabil așa e și e frumos.

La Floating Market se vând de toate – de la fructe, mâncare pe loc pregătită până la haine, cosmetică și bijuterii. Iar în apa de „sub piață” poți admira pești de diverse specii, culori și mărimi. Shopping-ul în piețele plutitoare are o magie aparte. Deci, e ceva ce trebuie neapărat să faci dacă ajungi în Thailanda.

img_9140 img_9142 img_9152 img_9153 img_9155 img_9157 img_9160 img_9161 img_9162 img_9163 img_9164 img_9165 img_9167 img_9168 img_9170

 

Zugo.md: „Mi-am dorit să devin stewardesă pentru a vedea lumea”

Cristina Gurez, jurnalista pasionată de călătorii: „Mi-am dorit să devin stewardesă pentru a vedea lumea”

Cristina Gurez este jurnalista pasionată de călătorie şi tocmai de aceea a creat blogul Cristina’s Journal, unde îşi împărtăşeşte impresiile despre diversele destinaţii turistice.

În cadrul unui interviu acordat pentru ZUGO, ea a vorbit despre cum îmbină călătoriile, blogul, jurnalismul cu timpul liber şi viaţa personală, despre cea mai nebunatică întâmplare, dar şi despre următoarele destinaţii în care vrea să ajungă.

– Pe lângă pasiunea pe care o ai pentru jurnalism, de curând am mai descoprit una – cea pentru călătoriile neobişnuite. De unde a pornit aceasta?
Pasiunea pentru călătorii a pornit ceva mai de mult, mai degrabă încă din adolescenţă când îmi doream foarte mult să devin stewardesă anume pentru a vedea lumea. Ulterior, visul acesta a rămas în trecut, pentru că mă gândeam că la noi în ţară nu ai cum să ajungi stewardesă, deşi acum sunt posibilităţi.

Apoi sora mea a început să călătorească foarte mult şi mi-a transmis această dorinţă, plăcere. Şi în 2010 a venit prima călătorie, după care au apărut şi colaborări cu blogul, stagii şi seminare ca jurnalist şi am început să călătoresc mai des, iar acum a devenit ceva fără de care nu pot trăi.

În comparaţie cu mulţi dintre noi, tu călătoreşti destul de des. Cum reuşeşti să îmbini călătoriile, blogul, jurnalismul cu timpul liber şi viaţa personală?
Aici sunt într-adevăr multe de spus, dar cine iubeşte ceea ce face le reuşeşte pe toate. De fapt, călătoriile vin în perioada de vacanţă sau atunci când mă gândesc că s-ar putea să-mi permită de la job să plec o perioadă nu foarte lungă sau uneori chiar îmi iau laptopul şi lucrez şi de la distanţă. În general,  pe blog scriu despre călătorii sau alte articole, sau merg la evenimente după orele de muncă sau în zilele de weekend, respectiv acesta şi este timpul meu liber. Blogul e pasiunea de timp liber așa că nu încurcă meseriei de jurnalist, iar la capitolul viaţa privată mai am de muncit.

Cât de costisitoare este o asemenea pasiune?
Depinde de destinaţie. Dacă e să mergem în România sau prin Europa vom alege un autocar și nu avion, un hotel mai ieftin, respectiv atunci nici călătoria nu va fi atât de scumpă. Dacă e să vorbim de destinaţii mai îndepărtate, mai exotice, unde și biletele de avion sunt scumpe, atunci desigur și bugetul e cu mult mai mare.

Mă pot bucura de faptul că nu achit pentru călătorii atunci când plec în calitate de blogger sau de  jurnalist, și sunt fericită că am o soră care nu doar mi-a transmis pasiunea pentru călătorii, ci și mă ajută să o alimentez periodic cu destinații mai îndepărtate.

Orice călătorie este o nouă experienţă. Cu ce peripeţii te întorci acasă?
De obicei prefer să culeg amintirile frumoase, deşi uneori sunt şi momente mai urâte. Deseori mă strădui să revin cu ceea ce descoper mereu într-o destinaţie nouă, încerc să intru cât mai mult în cultura din ţara în care merg, să gust din bucatele lor, să merg să  interacţionez direct cu oamenii de acolo, de exemplu la pieţe, temple, concerte. Îmi place chiar să îmbrac hainele tradiţionale, acolo unde e posibil și e ceva deosebit.

Şi, desigur, amintirile sunt fotografiile. Am şi o memorie vizuală destul de bună ca să păstrez tot ceea ce îmi doresc să păstrez doar pentru mine. Şi apoi blogul este jurnalul meu de amintiri în care le public şi care mă v-a ajuta să-mi reamintesc probabil şi peste zeci de ani de experiențele trăite.

Care a fost cea mai nebunatică întâmplare?
Au fost multe călătorii… Mai nebunatică, mai deosebită sau mai activă aş pune-o chiar pe cea mai recentă, de la început de ianuarie, când am fost în Thailanda şi am urcat pe elefant. Cred că aceasta a fost o doză maximă de adrenalină şi de emoţie. E ceva ce, cu siguranţă, îmi voi aminti de fiecare dată când o să mă gândesc la momente hazlii și pline de emoţie.

Una dintre cele mai comune bariere pentru toţi turiştii este limba ţării pe care o vizitează. Tu cum reuşeşti să te înţelegi cu băştinaşii ţărilor pe care le vizitezi?
Limba engleză este salvarea mea peste tot.  Eu am învăţat engleza încă din şcoală, fapt ce mi-a prins bine. Dar întotdeauna când merg într-o ţară nouă, într-o destinaţie nouă, încerc să învăţ câteva cuvinte de acolo măcar „Bună ziua” sau „Mulţumesc” ori cuvinte tare simple care ar putea prinde bine. De exemplu, cazul recent cu Thailanda – este unica destinaţie în care nu am reţinut niciun cuvânt de-a lor pentru că limba thai este mult prea diferită chiar şi cum se pronunţă, cum se aude. Dar, în general, încerc să învăț din toate câte un pic.

– Dacă ar fi să te muţi într-o altă ţară, care ar fi aceasta?
M-am gândit de multe ori la acest lucru pentru că deja am vizitat peste 10 ţări sau chiar 15. Probabil dacă ar fi să mă mut cu traiul aş alege să plec undeva în Europa. Chiar dacă îmi plac destinaţiile exotice și calde, ele  sunt foarte diferite de modul nostru de trai. Cred că aş alege Germania, Italia sau Belgia. Însă nu pot spune cu precizie un oraş în care aş vrea să trăiesc. Aş alege aceste ţări pentru că acolo e un nivel înalt de viaţă, totul e foarte bine aranjat. În septembrie 2015 am fost în Germania – apreciez punctualitatea lor, transportul public foarte bine dezvoltat și multitudinea de posibilităţi de acolo. La fel îmi place foarte mult Germania pentru că oraşele sunt în păduri şi acolo e foarte verde. Dacă auzisem că Chişinăul este un oraş verde, atunci Berlinul e cu mult mai verde, e înconjurat de pădure.

Există vreo ţară în care nu ai dori să mergi niciodată?
Cred că nu m-aş avânta să merg într-o ţară unde există vreun conflict armat. Nu cred că m-ar tenta să merg acolo să-mi risc viaţa, mai ales că nu aș găsi orașele liniștite cu străzi pietonale și clădiri colorate.

– Mersul pe jos, trenul, avionul sau autocarul: Ce tip de transport preferi când vizitezi diverse locuri dintr-o anumită țară?
Le-am încercat pe toate inclusiv şi vaporul, tramvaiul, tuc-tuc – mai nou. Dar mersul pe jos, cum se spune, e cel mai sănătos și eficient, pentru că mergând la pas poţi să vizitezi în linişte locurile și să le admiri cât dorești. Oriunde merg, însă,  întotdeauna mă adaptez cu transportul de acolo și chiar încerc transportul public specific destinațiilor.

– Toată lumea are un motiv să călătorească. Unii călătoresc pentru a descoperi locuri şi tradiţii noi, pentru a încerca feluri inedite de mâncare. Tu ce cauţi într-o călătorie? Peisaje, tradiţii, oameni, idei?
M-am convins că atunci când călătoreşti te dezvolţi ca om, te regăseşti, afli mai multe despre tine, anume atunci când interacţionezi cu diferite culturi, ţări, oameni. În primul rând, caut să descoper ceva nou şi să mă detaşez de rutina de aici, pentru că atunci când intri în ritmul obișnuit – să zicem în muncă , blog, studii – totul devine la un moment dat pasiv, monoton. Iar atunci când pleci undeva, ai în faţă o lume nouă şi te detaşezi de tot, începi să descoperi, să trăieşti altfel, alte emoţii, totul e diferit, totul te atrage. Desigur că şi peisajele, arhitectura mă fascinează. La fel foarte mult îmi plac şi legendele, istoriile despre anumite clădiri sau locuri.

– La finele anului 2015 ai scris că ai reușit să vizitezi 7 țări, iar pentru anul 2016 ți-ai propus să mărești această cifră cu încă o destinație. Care sunt cele 8 țări în care îți dorești să ajungi?
Să zicem că îmi doresc, însă nu am planuri exacte. Mai mult decât atât ador propunerile şi oportunităţile spontane. Dar îmi doresc foarte mult să mai vizitez unele ţări din Europa. Mie îmi plac foarte mult oraşele mici, colorate, cu clădiri micuţe şi străzi pietonale. De aceea mi-ar plăcea să ajung în Cehia – Praga, Ungaria – Budapesta, România – Sibiu, Braşov,  Italia – Roma, mai exotic în Maroc – Marakesh, Mexic, Japonia, dar și undeva în SUA. Consider, însă, că până acolo încă e departe, iar eu am multă răbdare. Lista mai poate continua…

Interviu realizat de Doinița Gheorghiu, stagiar ZUGO