Lux la Mamaia sau unde se odihnesc demnitarii moldoveni

pho2

Scriam în  postarea anterioară despre prima noastră stație – Hotelul Victoria, de 3 stele, amplasat la plajă. Modest și drăguț, dar nu a durat mult… am trecut la lux. 🙂

Ei bine, a doua zi urma marea aventură. Am mers la Phoenicia Holiday Resort – concept turistic unic în România. Acesta a fost creat special pentru familii cu copii. Resortul se întinde pe o suprafață de 100 000 m.p., dintre care 60 000 m.p. o constituie construcția efectivă.  Continuă lectura Lux la Mamaia sau unde se odihnesc demnitarii moldoveni

Victoria bloggerilor la Mamaia

_MG_4080Start aventură. La 15 iunie, ora 23.00, a început un offline… SCURT. De 5 zile. După 9 ore de mers, am cucerit Constanţa şi am obţinut Victoria. Ne-am cazat la Victoria, mai concret ne-am cazat la acest hotel.

Vreme. Acum, din start, au apărut discuţii că vreme nu ştiu cum… E adevărat de la 6 la 8 dimineaţa a fost soare, apoi au venit norii, însă plaja şi marea au putut fi cucerite cu succes de bloggerii moldoveni. 😀

Totodată, am profitat de vremea mai puţin de plajă şi am mers cu telegondola, am văzut Mamaia de sus. Aşa cu emoţii şi frumuşel din cer… al nouălea cer. Că prima zi mereu e cea mai aventuroasă şi plină de entuziasm. Apa în mare nu e rece cînd în suflet e cald, iar cu aşa companie bună, e cald.

Soare. A doua zi când în Chişinău turna cu găleata, noi am avut soare. Daaaaa. Piscina şi marea ne-au primit cu mult drag. De altfel, a fost reciproc. Continuă lectura Victoria bloggerilor la Mamaia

Arta offline-ului sau Kozel

kozel

Berea Kozel sărbătorește 140 de ani. Nu e clar de la ce eveniment. 

Am fost noi la off-line la Berea Kozel, în centrul orașului, unde este amplasat celebrul țap sau mai cunoscut drept Calul Troian.

Am ajuns acolo plini de impresii și emoții de la Poliția de Frontieră. Reprezentanții berii au venit așa brusc, cu cadourile lor. Pentru asta mulțumim. Un maiou și un chipiu cu simbolurile lor. Mai vedem dacă purtăm… 🙂 Continuă lectura Arta offline-ului sau Kozel

Când voi crește mare, voi deveni polițistă… de frontieră

frontiera

Când voi crește mare, voi deveni polițistă de… frontieră. Așa se încheia o frumoasă poveste… Nu, de fapt, începea…

Nu cred că am fost vreodată pasionată de militărie sau de activitatea de polițist. Ei, acum lucrurile sau mai schimbat… În bine. 🙂

Mă tot gândeam dacă să merg sau nu, ca să nu fie o zi pierdută… Dar nu a fost. Imposibil așa ceva.

Drumul de o 1.40 a fost tocmai bun pentru introducere în domeniu :), iar la frontieră am ajuns la cinema 10 D. Am ajuns la concluzia că primul thriller moldovenesc este demult și e și real, doar filmat nu a fost… Polițiștii de frontieră ne-au uimit de-a dreptul. Au avut loc trei rețineri cu arme, focuri, câini și transport potrivit, chiar lângă Prut. Așa interesant și așa înspăimântător. E clar, ne-au cucerit. Continuă lectura Când voi crește mare, voi deveni polițistă… de frontieră

București ca destinație turistică. M-am îndrăgostit iar?

Cea mai amuzantă chestie e că dragostea mea pentru Iași a devenit cunoscută multora și de acolo au pornit unele glumițe. Unii mi se tot adresează cu „îndrăgostito”, iar cealaltă parte a avut grijă ca imediat ce am venit de la București să mă întrebe: „și, te-ai îndrăgostit din nou?”. Vă asigur că au fost mai multe persoane care au fost interesați de chestia asta. Unora le-am dezvăluit misterul, altora le-am spus că vor citit pe blog. 🙂

Și să încep cu începutul 🙂 M-am pornit din Chișinău, mai spre miezul nopții. La vamă și la noi și la români am mers cu bagajele la verificare că cică suntem traficanți de țigări. A trecut și asta. 😀 Drumul a fost lung și obositor. Și totuși Kievul părea mult mai departe…

În București, am avut program și au urmat o serie de întâlniri despre care am scris în postarea anterioară. Planificasem totul din start așa ca să nu absentez foarte mult. Doar 2 zile.  În prima zi am văzut câte ceva în trecere, dar cel mai mult și mai aproape a fost  Parlamentul României. Care e un adevărat „monstru”: imensă și cu arhitectură deosebită. 😀  Parlamentul nostru ar fi a nu știu câta parte… 😀

A doua zi am avut însă, vreo trei ore de văzut orașul. Centrul vechi e foarte frumos. Localnicii mi-au spus că arată așa de doar vreo 3 ani. Cred că acesta e totuși locușorul care mi-a plăcut cel mai mult.

Am văzut biserici, universități, restaurante. 🙂 Limonadă foarte bună este în „Micul Paris”. Ne-am plimbat prin parcul Herestrău. 

Orașul e cu culevarde largi, clădiri uriașe, mașini multe și gălăgie. Pe alocuri am avut impresia că acolo au trăit arhitecți sau conducători care sufereau de megalomanie. Atâtea clădiri impunătoare…

În linii generale, nu am văzut prea multe, mai cu seamă în detaliu… Pentru turism ar fi binevenite 2-3 zile separate, altădată. 😀 Acum am încercat să profit din ceea ce se putea. 🙂 În exact două zile, ce au trecut cît ai spune „București”.

Ah,da, întrebarea…! M-am îndrăgostit? 

Din cele cititite de mai sus, deși nu foarte explicit, cred că e aproape clar… Bucureștiul e un oraș frumos, dar nu e genul de orașe pe care le prefer.

Orașele mele de suflet sunt cele mici cu mulți pietoni și nu mașini, cu mulți copaci și iarbă și nu cu asfalt, cu clădiri mici și nu cu clădiri gigantice, cu arhitectură deosebită și elemente clare de tradițional. Orașe cu aer romantic și cuceritor: Verona, Peschiera del Garda, Bergamo, Bellagio, Lugano, Iași. Voi completa lista încetișor… 😉

Nu a fost dragoste la prima vedere, dar poate mai trec o dată! 😀 <3

Fotografii prea multe nu am, din păcate!

SAMSUNG  SAMSUNG SAMSUNG SAMSUNG SAMSUNG SAMSUNG SAMSUNG SAMSUNG SAMSUNG
image (4)
image (3)