Despre cei 4 ani

Nu e nici melancolie, nu e vorba nici de confindențe… e pur și simplu o stare. Au trecut 4 ani. Ani în care am fost studentă și în care s-au schimbat atîtea. Acum scriind mă gîndesc, 4 ani!… ei 4 ani nici nu mai țin minte cum au trecut. Deși, au fost ani suficient de simpli1000981_490757437668207_661784156_n și de complicați pe alocuri, destul de independenți, de plini de evenimente și desigur, frumoși, mult prea frumoși, că doar… știți voi cum e studenția.

Acum cînd privesc în urmă, văd o adolescentă de 17 ani care venise în capitală cu o școală medie absolvită, dornică de a-și consolida cunoștințele, de a absorbi informații noi, de a cunoaște oameni noi și de a-și continua misiunea- cea de a învăța și a deveni persoana de care părinții să se mîndrească pentru că asta probabil e unica modalitate de a le arăta recunoștința care oricum nu va fi nicicînd suficientă pentru cît efort au depus ei.

Dacă aș începe cu începutul 🙂 și aș tot continua, cred că aș scrie în doar cîteva ore un Continuă lectura Despre cei 4 ani